Știu că mulți dintre voi o auziți de ani buni: «O să se facă autostrada asta A3».
Pe scurt
- Activitățile de teren pentru A3 Ploiești-Brașov au fost reluate săptămâna trecută
- Forajele geotehnice continuă pe primele două sectoare din zona Strejnicu, Prahova
- Studiul e crucial: viaducte, tuneluri și drenajul depind de aceste date tehnice
Știu că mulți dintre voi o auziți de ani buni: «O să se facă autostrada asta A3». Ca o legendă urbană, unul din alea care sună bine la cafea, dar nu se întâmplă niciodată. Ei bine, săptămâna asta s-a întâmplat ceva care merită să vorbim despre asta nu ca despre o știre de lemn, ci ca despre o mișcare reală în subsolul țării.
CNIR a reluat activitățile de teren pentru studiul de fezabilitate al autostrăzii A3 Ploiești-Brașov. Sună tehnic și plictisitor. De fapt, e o veste care ar putea să schimbe ceva serios pentru cine se mișcă regulat pe drumurile astea pline de găuri și care se întinde ani buni în cozi pe DN1.
Ce se întâmplă de fapt în pământ?
Forajele geotehnice nu sunt o glumă. Nu sunt o simplă procedură administrativă. În zona localității Strejnicu, din județul Prahova, specialiștii șuvoiesc în pământ cu echipamente grele, nu pentru a face gauri oarbe, ci pentru a înțelege ce e sub noi. Încă 28.400 de metri de foraj până la finalizarea acestei faze.
De ce contează asta? Pentru că atunci când construiești o autostradă care trece prin munți, prin zone cu apă subterană, prin terenuri instabile, trebuie să știi exact ce ți-așteaptă sub fiecare metru de asfalt. Viaductele, tunelurile, podurile — toate astea nu se dimensionează la ochi. Se calculează în funcție de ce spun testele din pământ.
Fiecare foraj e ca o biopsie. Doctors-urile constructorilor au nevoie să știe: e pământ bun? E roc? E apă? E un strat instabil care se poate aluneca? Răspunsurile la astea sunt diferența dintre o autostradă care ține treizeci de ani și una care se crapă după cinci.
Cine platește și cât timp mai avem de așteptat?
SC Consitrans SRL e contractorul și are în mână 46,5 milioane de lei pentru completarea și revizuirea studiului de fezabilitate, plus proiectul tehnic. E bani serioși. Și nu, nu sunt cheltuiți pe nimic magic — sunt cheltuiți pe profesionalism: ingineri, echipamente, analize de laborator, rapoarte care vor ajuta cu adevărat construcția.
Ca jurnalist local care a scris ani buni despre «promisiuni de infrastructură», prefer să nu mă gândesc la timeline-uri optimiste. Studiile astea iau timp. Dar măcar se întâmpl acum, în teren, nu doar în ședințe și promisiuni electorale.
De ce contează pentru Brașov
Dacă treci pe DN1 oricând între ora 7 și 9 dimineața, știi deja că Brașovul sufocă de trafic pe coridorul spre Ploiești și București. Oameni care se duc la muncă în Capitală, camioane pline cu marfă, turiști care merg la munte pe drumul de lemn al lui Ceaușescu. E o coadă de neuitat, mai ales cu primii ninsori.
A3 n-ar fi o simplă îmbunătățire. Ar fi o liberare. Pentru că Brașovul nu e doar o destinație — e o cale. E un hub între Muntenia și Ardeal. Orice întârziere la cozi pe DN1 e un cost direct pentru companiile de logistică, pentru micii transportatori, pentru tuurile de turiști care se lungesc și care ajung să se supere pe țară în loc să se bucure.
Și nu e o conspirație să zic asta: am vorbit cu oameni de la Galeș, de la Săcele, din Codlea — toți au aceeași plângere. Drumul ăsta ucide afaceri care ar putea prospera. O comună din județ pierde potențial turistic dacă e conectată prost. O fabrică nu se mută acolo dacă transportul e o aventură zilnică.
Studiul geotehnic care se face acum în Prahova nu-i de Prahova. E de Brașov. Pentru că până ajungi la noi, trebuie să treci prin acolo. Și dacă proiectul e serios, dacă se execută cu cap, ar putea să înseamne că undeva în următorii ani, drumul asta plin de nemulțumiri devine o cale de viitor.
Întrebări frecvente
Cât durează de la studiu la autostradă pe care circulez cu mașina?
De la finalizarea studiului de fezabilitate la deschiderea pentru trafic, trec de obicei 3-5 ani, dacă totul merge bine și finanțarea e asigurată. Studiurile astea iau o vreme, apoi proiectul trebuie aprobat, finanțat și executat. Nu e lucru pentru săptămâna viitoare.
De ce nu se putea face asta mai repede?
Forajele geotehnice pe distanțe mari trebuie făcute cu rigoare. O greșeală în evaloarea stabilității unui teren poate duce la accidente grave și costuri uriașe. Plus că vremea, logistica și mobilizarea echipelor iau timp. Și da, e și o chestiune de bugete care nu sunt întotdeauna clare.
E sigurul că o să se facă cu adevărat?
Contractul e semnat, banii sunt alocați și activitățile s-au reluat. Nu-i garantie 100%, dar e mai sigur decât auzitul zvonuri. La nivel european, astfel de studii sunt finanțate și monitorizate strict. Cuvântul final îl au deciziile politice, dar tehnic, lucrurile se mișcă.
