Vocea Jocurilor Olimpice închide stagiunea la Filarmonica Brașov

Mezzosoprana care a interpretat La Marseillaise pe acoperișul Grand Palais, sub privirile a milioane de telespectatori, vine la Brașov.

Mezzosoprana care a interpretat La Marseillaise pe acoperișul Grand Palais, sub privirile a milioane de telespectatori, vine la Brașov. Joi seara, Axelle Saint-Cirel urcă pe scena Sălii Patria pentru concertul de închidere al Stagiunii 148 a Filarmonicii Brașov. Un final de sezon construit în jurul vocii, al contrastelor și al unei simbolistici care nu putea fi mai potrivită: același dirijor care a deschis stagiunea, David Molard-Soriano, o și închide.

Dirijorul francez a debutat stagiunea cu un concert la Biserica Neagră care a fost desemnat ulterior Concertul Anului. Acum revine, la nouă luni distanță, cu o seară concepută ca o călătorie între două lumi muzicale aparent opuse, dar care dialoghează surprinzător de bine: melancolia lui Mahler și explozia cromatică a lui Stravinsky.

Când vocea poartă singurătatea

Prima parte a serii aduce pe scenă Lieder eines fahrenden Gesellen, ciclul de lieduri pe care Mahler l-a compus după o poveste de dragoste eșuată. Textele le-a scris chiar el, construind portretul unui tânăr rătăcitor care pleacă în lume cu durerea în bagaj. Drumul său trece prin natură, prin scurte momente de speranță, prin amintiri și printr-o tristețe care se transformă treptat în acceptare. Peisajul devine confesiune: câmpurile, florile, păsările, toate poartă în ele ecoul unei inimi rănite.

Axelle Saint-Cirel vine la Brașov cu un CV impresionant pentru vârsta ei. După momentul de la Jocurile Olimpice din 2024, care a făcut-o cunoscută și în afara lumii muzicii clasice, a câștigat finala concursului Voix des Outre-mer la Opera din Paris și a interpretat rolul Anita în West Side Story la Conservatorul din aceeași capitală. Experiența ei cu genuri diferite, de la muzica clasică la musical, îi aduce vocea un echilibru rar între tehnica rafinată și puterea de comunicare directă.

Pasărea de foc deschide porțile basmului rusesc

Dacă Mahler construiește intimitate, partea a doua a concertului o spulberă într-o explozie orchestrală spectaculoasă. Păsarea de foc a lui Stravinsky aduce pe scenă poveștile rusești cu vrăjitori, prințese captive, cavaleri transformați în piatră șiființe magice. Prințul Ivan prinde o creatură fantastică, jumătate femeie, jumătate pasăre, dar îi dă drumul. Drept mulțumire, primește o pană fermecată care îl va salva când forțele întunericului vor fi gata să îl învingă.

Muzica lui Stravinsky transformă această narațiune în culoare pură, în ritmuri sălbatice, în tensiune care te ține pe scaun și în triumf care îți dă fiori. De la dansurile stranii ale ființelor fermecate până la berceuse-ul Păsării de foc și finalul apoteotic, partitura este un exercițiu de orchestrație genială și de imaginație debordantă. Orchestra Filarmonicii Brașov va avea de lucru cu o pagină care cere precizie, culoare și energie.

Contrastul dintre cele două lucrări nu e doar estetic. E o strategie. Mahler te duce înăuntru, în zona confesiunii și a vulnerabilității. Stravinsky te scoate afară, în lumea imaginației, a spectacolului și a victoriei. E ca și cum ai merge de la o cameră cu lumină caldă, intimă, la un carnaval de culori și lumini. Dar ambele lucrări vorbesc, în fond, despre aceeași luptă: cea dintre fragilitate și forță, dintre pierdere și speranță.