Am stat de vorbă lunea asta cu o femeie la cozi la autobuz, pe Calea Poienii.

Pe scurt

  • Locuințele din Brașov se scumpesc artificial din cauza închirierilor turistice masive
  • Centrul istoric devine cartier-fantomă, localnicii sunt împinși la periferie
  • Orașul câștigă turism, dar pierde locuitori și coeziune socială

Când succesul devine problemă

Am stat de vorbă lunea asta cu o femeie la cozi la autobuz, pe Calea Poienii. Se plângea că apartamentul din Schei pe care-l închiriau cu 200 de euro acum patru ani, dacă ar vinde-o, ar trebui să plătească cu 30% mai mult ca să se mute în același cartier. Și încă se gândea că ieftineaza. E vorba de Brașov, al nostru, orasul care par-că în ultimii ani a devenit o maladie a succesului.

Știu ce veți zice: "Dar Brașovul se dezvoltă, se construiesc, vine lume din afară". Adevărat. Prea adevărat, chiar. Problema e că dezvoltarea asta nu e pentru toți. E o dezvoltare selectivă, gândită pe rând de oaspeți care vor să viziteze Piața Sfatului o dată pe vață, nu pentru oamenii care se-ntarc aici în fiecare zi.

Cifre care mănâncă carne vie

Calculele nu mint: dacă în recensământ Brașovul are 240.000 de locuitori, realitatea de pe teren arată altceva. Sunt vreo 25-30 de mii de oameni care locuiesc de facto în oraș fără să fie declarați, plus studenți care nu-și au nici o hârtie legală, plus refuziații și alte categorii. Rezultat? Și-ar putea spune că în fiecare noapte dorm în Brașov undeva la 280.000 de oameni, poate și mai mulți.

Dar asta-i o problemă la nivel de cadastru și birocrație. Problema adevărată e pe piața imobiliară, unde circa 1.700 de apartamente sunt scoase dintr-o ofertă normală și transformate în "mașini de bani", cum zic oamenii care stiu treaba. Asta-i 5-6% din stocul total de locuințe pentru închiriere de lungă durată, dacă facem calculele.

Și când scazi 5-6% din ofertă, geometria e simplă: prețurile urcă. În centru, unde locuitorii obișnuiți încercă să găsească o chirie, creșterea-i între 25 și 40%. Nu-i o creștere organică, care vine din salarii mai mari sau din dezvoltare reală. E o creștere forțată, unde proprietarii se-ntreabă: "De ce să primesc 300 de euro de la o familie cu copii când pot face 700 de euro cu Airbnb?"

Cine pleacă din Brașov și de ce

Fenomenul are niște consecințe care nu apar în statistici. Localnicii care nu sunt investitori, care nu au moșteniri sau bani din București, se mută la periferie. Tractorul, Bartolomeu, Noua. Prețurile urca și acolo, din contagiune. Centrul historic devine o scenă de teatru unde toți actori sunt turiști, iar micii comercianți—băcăniile, atelierele, cofetăriile de cartier—dispar sau se închid. Nu-i rentabil pentru ei când trei restaurante "instagramabile" vând o mâncare mediocră cu 3-4 ori mai scump.

Am umbIat prin Șchei acum o lună. Deprimant. Cladiri frumoase, geamuri deschise, anunțuri de inchiriere. Nimic care să arată că acolo trăiesc oameni cu adevărat. E cum ar fi, cum să zic, un muzeu care s-a gândit și a devenit hotel.

Investitorii vin de-n județul Constanța, din București, din Polonia. Fac conturi de WhatsApp, nu vorbesc românește cu niciun vecin, le pasă că în 2034 vor scoate 70 de mii de euro din patru apartamente cumpărate cu 200 de mii. Asta-i calculul lor. Asta-i "raționalizarea" investiției. România, Brașov, prețurile—acestea sunt variabile într-o foaie de calcul.

Jocul cifrelor ascunse

Și apoi mai e și chestia cu operarea "la negru". Mulți proprietari nu-și declară venituri, nu plătesc taxe, nu-și iau autorizații ca se cuvine. Asta-i munca pentru specialiști, costă prea mult, e prea complicat. Rezultat: calculele lor au profitabilitate de 8-10% anual fără să scadă nimic. Cu asta, sunt dispuși să plătească mai mult pentru apartament, știind că în patru-cinci ani se amortizează investiția. Dacă ar fi obligați să opereze legal, profiturile ar scădea la 4-5%, și atunci nu mai sunt atât de dispuși să ofere preț record.

E o bulă speculativă hrănită de lipsa fiscalizării. Și pe ea o plătesc cei care-și caută o locuință să trăiască în ea, nu pentru a genera randament de capital.

De ce contează pentru Brașov

Brașovul e intr-o poziție comică și tragică în același timp. Pe o parte, turismul aduce bani, deschide noi locuri de muncă, face orașul cunoscut. Pe cealaltă parte, turul orașului mănâncă din el cu viteză. Încet, sigur, dar constant. Cel care vine din Săcele să lucreze în Brașov se gândește dacă mai e lucru să stea în oras sau mai bine se-ntarc pe drumul spre casă, dacă chiria a ajuns la 500 de euro pentru trei camere în Centru.

Și asta-i doar începutul. Într-un oraș unde centrul e plin de turiști și gol de oameni, locurile de muncă urma să se mute spre turul economic—hoteluri, restaurante, magazinele de suveniruri. Alte meserii, alte oportunitati, alte salarii. Nu e neaparat o evoluție în bine.

Ce-i mai rău: orașul pierde din coeziune socială. Dacă vecinul tău nu-i niciun vecin, ci un cod QR pe ușa unui apartament pe Booking, relațiile dintre oameni dispar. Asta-i grav. Un oraș fără oameni e doar o hartă turistică.

Întrebări frecvente

Dacă s-ar interzice total Airbnb și închirierile turistice în Brașov, ce s-ar întâmpla?
Chiriile ar scădea rapid, probabil cu 20%, pentru că brusc ar fi o tonă de apartamente goale pe piață. Prețurile de vânzare ar stagna, pentru că investitorii n-ar mai vedea atractivitate în calcule. Dar asta nu e o soluție realistă. Turistii vor veni oricum, iar proprietarii vor găsi alte modalități.

De ce nu se taxează mai strict Airbnb și singurul lucru care se-ntâmplă e że se vorbeste mult?
Pentru că asta-i greu din punct de vedere administrativ. Trebuie oameni să verifice, să inspecteze, să amenzi. Și-i scump. Plus, sunt mulți proprietari, iar unii au relații cu cine trebuie. La nivel local, prioritățile sunt altele: drumuri, apă, gaz. Nu și reglementarea turismului neoficial.

Brașovul va deveni complet nelocuibil pentru localnici?
Nu la ritm de măsurat în ani, dar dacă trendul continue necontrolat, da. Orice oraș istoric din Europa s-a confruntat cu asta: Veneția e un exemplu tragic. Brașovul e mic și are timp să-și ia măsuri. Dar trebuie să vrea.