Știu că suntem în Brașov, nu la Budapesta.

Pe scurt

  • Ungaria: 49% dintre cetățeni spun că au votat împotriva corupției și Orbán a pierdut puterea
  • Chiar și 1 din 5 simpatizanți Fidesz au admis că corupția i-a făcut să nu mai voteze cu guvernul
  • Pentru România, mesajul e clar: electoratul nu mai tolerează jocurile murdare, indiferent de culoarea politică

Știu că suntem în Brașov, nu la Budapesta. Dar ce s-a întâmplat în Ungaria cu puțin timp în urmă merită toată atenția noastră, mai ales dacă suntem serioși că vrem să înțelegem de ce democrația ardelenească e într-o stare pe care n-aș vrea s-o descriu cu cuvinte prea crude. Orbán era sigur pe el. Având control asupra televiziunilor, asupra justiției, asupra celor mai mari pârghii ale puterii, credea că poate face ce vrea. Și ce-a făcut? S-a gândit că românii și ungarii sunt o masă fără memorie, care va înghiți orice. Dar electoratul surprinde mereu.

Când corupția devine mai importantă decât ideologia

Iată ce-i fascinant în sondajul din Ungaria: nu a câștigat o forță politică puternică și inovatoare. A câștigat, pur și simplu, nemulțumirea față de corupție. Aproape jumătate dintre unguri—49%—au spus deschis că au votat pentru a schimba puterea din pricina modului în care se furau și se traficau bani și influență. Doi din trei alegători ai Partidului Tisza au invocat direct această cauză.

Ce e cu adevărat remarcat? Că și 18% din electoratul tradițional Fidesz—oameni care pe hârtie ar trebui să susțină Orbán pană la moarte—au recunoscut că nu mai pot. Nu au putut. Corupția a fost mai puternică decât loialitatea. Și asta te schimbă pe loc, dacă ești om cinstit.

România în oglinda ungarului

Cred că ar trebui să ne privim în oglindă. Ce se întâmplă la noi? În primii 12 ani de cărți pe care le-am citit aici în Brașov—și voi știți că am fost prin-aci de-a lungul și de-a latul orașului, am vorbit cu oameni de la cămătari la directori de spitale—am văzut același pattern. Oameni care știu exact cum funcționează corupția locală, cine fură de cât și cui, dar nu fac nimic pentru că, ei bine, „toți fac la fel