Stai că mă gândesc ceva: dacă îți cer să mă descrii un punct de reper din centrul Brașovului, ce zici?

Pe scurt

  • Biblioteca Județeană găzduiește expoziția despre Modarom până în iulie
  • Clădirea din 1972 e reper de întâlniri pentru generații de brașoveni
  • Expozițiile arată cum clădirile devin martori ai poveștilor noastre

Punctul de colț unde ne-am găsit întotdeauna

Stai că mă gândesc ceva: dacă îți cer să mă descrii un punct de reper din centrul Brașovului, ce zici? Sunt sigur că pentru multă lume răspunsul e același. "Hai că ne vedem la Modarom!" A fost, e și o să mai fie așa, măcar o vreme. Asta e povestea pe care Biblioteca Județeană "George Barițiu" a decis s-o spună mai în detaliu, cu documente în mână și cu o expoziție care rulează pe holul central, etajul 1, până în iulie.

Mă rog, prima oară când am auzit de asta mi s-a păruit ciudat. De ce Modarom? E o clădire ca altele, nu? Dar apoi m-am gândit la câte vieți s-au întretăiat în fața acelui colț de bulevard Eroilor cu strada Republicii. Oameni care nu se cunoșteau, care nu se vor cunoaște niciodată, dar care au avut ceva în comun: o întâlnire programată acolo. Asta e de fapt geniul expoziției asta.

Cum a ajuns Modarom să devină peretele nostru de sprijin

Clădirea asta nu a apărut azi-noapte. E de fapt o poveste tipică anilor 70, când comunismul încerca să arate că poate construi ceva modern, ceva demn de o urbe care aspira la... stie Dumnezeu la ce aspira. În 1970, Consiliul de Miniștri a hotărât să dea terenul ăla unei cooperative de confecționări, să se ridice acolo o casă de modă reprezentativă. Cuvintele se lipsesc, nu? "Reprezentativă". Nicolae Niculin, arhitectul, era absolvent de Instituto din București, anul 57. Avea ideile lui. Și pe 14 august 1970 au început lucrările.

Doi ani, ziceam. Doi ani cu Întreprinderea de Construcții Locală chinuindu-se să ridice un edificiu modern, cu linii arhitecturale impunătoare. Săvârșit. Modarom trebuia să fie remarcabil, să fie semn al vremurilor noi. Și într-adevăr, în 1972, când brașovenii l-au văzut finalizat, au observat. Aici urma să vândă confecții, încălțăminte, obiecte de marochinărie. Bijuterii. Stofe. Artizanat. Cu alte cuvinte: civilizație. Și, na, undeva pe acolo s-a întâmplat ceva neașteptat: clădirea a dobândit o viață proprie. N-a fost doar o casă de modă. A devenit un semn de pausal, o intersecție a vieților.

Clădirile sunt martori tăcuți ai istoriei noastre

Asta e ceea ce cred că vrea să spună expoziția asta, sincer. Nu e doar despre Modarom. E despre cum construcțiile devin documente vii. E o idee foarte frumoasă, știi? Că în timp ce noi mergem mai departe, casele rămân. Văd tot. Păzesc amintirile.

Expozițiile sunt pline de cărți rare: albumele fotografice ale lui Vasile Aldea, "Crâmpeie din Brașovul de ieri și de azi", studiile despre publicitatea din "Gazeta de Transilvania", manuele despre arhitectura din 1885 până 1984. Sunt și cărți mai vechi, mai ciudate: "Noul călăuz al străinului prin Brașov și regiunea dimprejur", cu descrieri ale băilor transilvane care poate mai există, poate nu. Reviste de cultură din 2012, 2013. Sunt documente care nu ar trebui să existe în era asta, și totuși iată-le, puse acolo la vedere, la etajul 1 al bibliotecii.

Și stai că vine și partea bună: în pavajul străzii Republicii sunt marcate cu pietre albe contururile fortificațiilor vechi. Dacă vrei, poți merge acolo și să le cărești cu degetul. Nicio explicație, nicio tablă murală. Doar niște linii. E cea mai discretă dedicație a unui trecut pe care l-am găsit vreodată.

Christian Kertsch: geniul care a construit Brașovul elegant

În materialele de la expoziție am găsit și povestea lui Christian Kertsch, arhitectul ăla din 1839. Nașteri din Brașov, a studiat la Viena, la München, apoi s-a întors și a făcut vila aia luxoasă, inspirată din Miramare de la Trieste. Pe faţada ei se aflau busturile lui Wagner, Mozart, Beethoven. Prima proiecție de film din Transilvania s-a întâmplat acolo, în 1896. Asta vorbim de un om care a pus amprenta unui întreg stil pe orașul ăsta. A proiectat și Reduta, Casa de Concerte, cu acustică așa bună încât orchestra se-și ținea concertele acolo până pe la 1920. E locuri pe care brașovenii nici nu mai știu că le-a construit Kertsch. Și totuși, sunt acolo, în fiecare zi. Lucrul ăsta m-a marcat.

De ce contează pentru Brașov

Dacă locuiești în Brașov mai mult de cinci ani, Modarom a devenit parte din geografia ta mentală. Dacă treci pe acolo dimineața, spre serviciu, dacă mergi seara cu cineva drag la o cafea pe colt, dacă aștepți cineva și zici "stai acolo, la Modarom", atunci știi deja ce mă gândesc. Această expoziție nu e o glumă pe marginea unui nume. E o declarație că clădirile au emoții, că patrimoniul construit nu e abstract, că peții și colțurile orașului ăstuia sunt purtători de povești reale.

Pentru brașoveni, deschiderea unei expoziții despre Modarom e ceva mai mult decât un eveniment cultural. E recunoașterea unui fapt pe care viața zilnică il confiră în fiecare zi: alguns locuri devin mai importante decât altele nu pentru că sunt mai frumoase sau mai mari, ci pentru că s-au întâmplat acolo lucruri. Și dacă Biblioteca Județeană decide să documenteze asta, să adune cărți rare și fotografii de odinioară pentru a spune o poveste despre cum se transformă colțurile unei străzi în puncte de intersecție ale oamenilor, atunci merită să mergi acolo și să vezi.

Pînă în iulie, deci. Nu e mult timp. Și nu e doar despre Modarom. E și despre Vila Kertsch, dispărută, și despre Poarta Republicii din 1300, și despre cum cărțile care stau în biblioteci pot deveni niște oglinzi în care ne recunoaștem o parte din viața aceasta pe care o trăim la suprafață, dar care are rădăcini mult mai adânci decât credem.

Întrebări frecvente

Cât costă intrarea la expoziție?
Expoziția este gazdă a Bibliotecii Județeane "George Barițiu", deci intrarea este liber. Documentele sunt expuse pe holul central, etajul 1, și sunt accesibile în orarul de funcționare normal al bibliotecii.

De ce s-a ales Modarom pentru această expoziție?
Pentru că Modarom este un loc de reper în conștiința brașovenilor. A devenit punct de întâlnire pentru generații, un simbol al modelor și civilizației urbane din 1972 până astazi. Biblioteca a văzut ocazia de a conecta sentimentul comunității cu patrimoniul construit și istoria locului.

Pot aduce copiii la expoziție?
Da, cu siguranță. Expoziția este educativă și oferă o perspectivă asupra istoriei Brașovului, a arhitecturii și a modului în care locurile devin importante în viețile noastre. Este o ocazie bună de a discuta cu copiii despre cum clădirile păstrează amintiri.