Justiția blochează guvernul: cine plătește factura în final?

Ieri am discutat cu un prieten care lucrează la o instituție de stat din Brașov.

Ieri am discutat cu un prieten care lucrează la o instituție de stat din Brașov. M-a sunat agitat: "Andrei, nu mai știu dacă mâine o să-mi fie încă colegul în birou." Nu exagerează. Decisia unui tribunal din Covasna de a suspenda tăierile de posturi ale guvernului a făcut valuri mult mai mari decât pare la o primă lectură. Nu e doar o hotărâre judiciară obișnuită. E un semnal că țara noastră funcționează într-un haos judiciar și politic care îi face pe oamenii obișnuiți să nu mai știe pe cine să creadă.

Ce s-a întâmplat de fapt?

Guvernul României — indiferent care ar fi — plănuia să reducă posturile în administrație. Măsură nepopulară, da, dar asta e treaba unui executiv: să ia decizii dificile și să plătească prețul politic. Doar că iată-l: o instanță de judecată din județul vecin a spus că nu. A suspendat măsura. Și acum toată lumea se-ntreabă: cine decide la urma urmei în România — guvernul ales prin vot, sau judecătorii?

Prim-ministrul a ieșit să explice decizia, dar explicațiile sună a apărare în fața unui tribunal pentru că, de fapt, asta e — o apărare. Când trebuie să-ți justifici în fața opiniei publice o hotărâre a unei instanțe, înseamnă că ceva fundamental nu merge în țara asta.

Precedentul care doare

Dacă un tribunal din Covasna poate suspenda ordinanțe ale unui guvern al României, logic ar trebui să poată și altele. Ce se întâmplă atunci? Se deschide larg ușa pentru tot felul de contestații locale care pot bloca decizii naționale. E ca și cum fiecare judecător devine — involuntar — un contra-putere la nivel local. Asta nu e funcționare de stat, asta e haos cu blandă.

Oricine a trăit în țara asta mai mult de un an știe că sistemul judiciar și cel politic se-ntreacă în cine poate mai mult. Iar de fiecare dată când se-ntâmplă asta, pierde omul de pe stradă. Află că postul lui e în suspensie. Că salariul pe care l-a planificat în bugetul familiei e incert. Că viitorul nu e predictibil.

Cine plătește în final?

Aici e sâcul cel mai rău. Funcionarii din subordinea unei măsuri suspendate de judecată trăiesc în incertitudine. Institutiile nu pot planifica. Serviciile publice — deja zvâcnite, deja cu personal suficient ca pentru trei — se-ntinde și mai mult. La Brașov, la fel ca în orice alt oraș din țară, administrația locală și cea de județ sunt deja pe o singură picior. Dacă le iei siguranta cu decizii care se anulează reciproc pe cale judiciară, stai pe care stai că o să simți.

Și să nu crezi că asta nu te afectează dacă n-ai loc de muncă în stat. Afecteaza sistemul întreg. Când instituțiile nu funcționează clar și nu pot face planuri pe termen mediu pentru că o hotărâre de azi poate fi anulată mâine de o instanță dintr-un județ atât de aproape, toată economia sufocă puțin.

Discursurile de împăcire nu-i fac pe oameni mai siguri

Prim-ministrul și alte voci din guvern au ieșit cu explicații. Dar dacă cineva zice că decizia e bună, cineva altul spune că-i ilegală, și un tribunal spune că merită suspendată, nu mai contează ce spune guvernul. A pierdut deja cursa.

De ce? Pentru că oamenii nu cred în nicio instituție coerent. Azi te-au rezolvat cu optimism, mâine te-au zis că se-anuleaza. Azi ai fost sigur pe post, mâine ești în suspensie. Asta nu-i doar o problemă de comunicare — e o problemă de legitimitate instituțională.

Ce-o să se-ntâmple acum?

Mă-ndoiesc că asta se-ncheie rapid. Vor fi alte contestații, alte apeluri, alte hotărâri care se-ntorc. Între timp, oamenii vor fi în spate și vor plăti prețul: prin salarii mai mici, prin servicii mai slabe, prin o administrație care nu-și poate face pur și simplu treaba din cauza incertitudinii.