Sunt momente în care te uiți la rezultatele unei echipe și realizezi că se întâmplă ceva mai mult decât o simplă victorie.

Pe scurt

  • Echipa feminină a României a câștigat medalia de bronz după 26 de ani
  • Franța învinsă 3-1 în sferturile de finală la Londra
  • Semifinală cu China sâmbătă la ora 14:30

Când sportul românesc crește din propria inimă

Sunt momente în care te uiți la rezultatele unei echipe și realizezi că se întâmplă ceva mai mult decât o simplă victorie. Semifinala unei mondiale de tenis de masă cu echipa feminină a României nu e prea rar în conversațiile unei cafenele brașovene, dar ceea ce s-a petrecut la Londra este, să zic ușor, ceva mai special.

După 26 de ani, România și-a asigurat din nou medalia de bronz la Campionatele Mondiale de tenis de masă. Nu e o vorbă în vânt: asta înseamnă că generația care a văzut ultima dată o medalie de bronz a acestor dimensiuni era copil, având aproximativ aceeași vârstă cu elevii care intră acum în gimnaziu.

Sferturile care au ținut pe loc cu nebunia

Meciul cu Franța a fost exact tipul de confruntare care nu ți se uită ușor. România a plecat într-un gol: Adina Diaconu a pierdut în decisiv cu Jia Nan Yuan, 2-3, într-un schimb care a arătat că francezii veniseră pregătiți și agresivi.

Dar aici e frumusețea acestui sport și a acestei echipe. Nu s-au dus în spate mental. Bernadette Szocs a venit și a restabilit egalitatea cu Prithika Pavade, din nou decisiv, 3-2. Apoi Andreea Dragoman a făcut treaba curata cu Charlotte Lutz, 3-1, aducând România în poziția să câștige.

Și când zic că Bernadette Szocs a închis poarta cu doi ochiuri, nu exagerez. A salvat patru mingi de meci, iar apoi a învins-o din nou pe Jia Nan Yuan cu 3-1. Asta nu e doar tehnică, asta e caracter.

China nu e o glună

România va juca sâmbătă cu China la ora 14:30. China nu e o echipă obișnuită – e cea mai puternică forță în tenis de masă, istorie care se cuvine cunoscut. Semifinala cu chinezoii nu e „hai să mergem și vedem ce iese