Când treci pe lângă Parcul Andrei Șaguna diminețile astea, copacul ăla gros și bătrân, cu trunchiul care-ți cere respect, nu arată ca unul pe cale să moară.
Pe scurt
- Un castan secular din Parcul Andrei Șaguna, aproape de sfârșit, a fost salvat cu metode italiene.
- Specialiștii au reconstruit interiorul copacului cu materiale organice și rocă vulcanică.
- Pentru Brașov, este mai mult decât o intervenție tehnică — este păstrarea unei mărturii urbane.
Când treci pe lângă Parcul Andrei Șaguna diminețile astea, copacul ăla gros și bătrân, cu trunchiul care-ți cere respect, nu arată ca unul pe cale să moară. Dar arborii, ca și oamenii, ascund adesea răni care nu se văd din afară. Castanul secular din mijlocul parcului era unul dintre acești martori tăcuți ai orașului — aproape 250 de ani cu coroana-n vânt, iar interiorul se prăbușea.
Până acum câteva luni, pe lista Primăriei, copacul era înscris pentru tăiere. Caz închis. Se intâmplă în fiecare an cu zeci de arbori în Brașov: mănânci plouă, se usucă rădăcinile, putrezina-l de-adins, tăiem și punem altul. Doar că pentru un arbore care a simțit plouă din vremea când România era încă Principatele.
O salvare neobișnuită pentru Brașov
Aici se-ntâmplă ceva diferit. Primăria și specialiștii de la Garda Forestieră nu au renunțat. Au tras sfat cu experți care în Italia se ocupă de copaci monumentali — arborii pe care i consideră patrimoniU viu. Și au zis: încercăm.
Ce s-a făcut e mai apropiat de chirurgie decât de tăiere de gard. Interiorul trunchiului, pe care putrezina l-o mâncase aproape complet, a fost curat și reamenajat. Nu cu beton sau materiale sintetice, cum ar face vreun constructor zburător. Cu rocă vulcanică, pământ, material vegetal și compuși organici care știu cum să menții umiditate și să stimulezi reîntregire.
Dar ce-i frumos în poveste? Că arborele însuși încerca deja să supraviețuiască. Rădăcinile pe care și le dezvoltase de-a lungul anilor erau încă vii acolo, în scorbie. Castanul nu-și dusese încă sufletul. Specialiștii au doar accelerat ceea ce copacul voia oricum să facă.
Un martor urban care merită a doua șansă
Oricine trăiește în Brașov pe măsură ce crește știe cât contează arborii ăștia bătrâni. Nu sunt doar obiecte verzi — sunt calendare vii ale orașului. Castanul ăsta din parc a trăit cu mult înainte de mașini, asfalt și blocuri. Era aici când Brașovul era mai mic, mai liniștit, mai altceva.
A văzut construcții, demolări, oameni care au trăit întregi vieți sub coroana lui. Și-acum, în 2026, după două secole și jumătate, primim o șansă să-l păstrăm.
Coroana a fost toaletată controlat, zona din jur protejată, iar copacul a fost stabilizat. Nu-i cinstea unui miracol instant — e mai degrabă o mânuire atentă. Ceva ce în orașele care se respectă se-ntâmplă constant. La noi, rămâne și astazi o excepție.
De ce nu se-ntâmplă asta mai des?
Sincer, nu e neapărat o chestiune de bani sau tehnică. E o chestiune de atenție. De înțelegere că arborii ăștia nu sunt decorațiuni pe care le schimbi la cinci ani. Sunt investiții în timp. Sunt mai importante decât o piscină de cartier sau o statuie de care nimeni nu-ți mai aduce aminte după trei ani.
Intervenția la castanul din parc se putea încheia cu o cerere de tăiere. Dar nu s-a întâmplat. Pentru asta merită cuvinte frumoase Primăriei și echipei care a făcut salvarea — rareori sunt răsplătite pentru gesturi pe care le fac nu pentru voturi, ci pentru bun simț.
De ce contează pentru Brașov
Castanul secular nu e problema unei grădini private. E în Parcul Andrei Șaguna, unde mii de brașoveni trec zilnic. Părinți cu copii, pensionari, tineri care beau cafea pe bănci. Dacă muri copacul, moare și o bucată din peisajul pe care l-au văzut generații.
Mais important, salvarea asta e un semnal. Città care se respectă nu-și distrug arborii monumentali fără motiv. Brașov are o istorie bogată, iar arborii ăștia sunt legări vii cu trecutul. Fiecare castanu, fiecare stejar care supraviețuiește în orice parc din București, Cluj sau Brașov e o victorie mică în lupta împotriva betonizării complète a României.
Pentru economia locală și turism, și contează. Oamenii nu vin să vadă blocuri noi. Vin să respire aer curat și să simtă că orașul are rădăcini. Un parc frumos cu arbori bătrâni e mult mai atractiv decât o piață comercială.
Întrebări frecvente
Cât timp îi mai rămân castanului după intervenție?
Specialiștii spun că metoda asta poate aduce copacului zeci de ani în plus. Nu-i vorbă de eternitate, dar dacă castanul a trăit 250 de ani, și după salvare poate mai trăi 50-100 de ani, e o realizare solidă. Ar trebui ca generații după noi să-l vadă încă acolo.
Se pot folosi aceste metode pe alți arbori din Brașov?
În teorie da, dar în practică e complicat. Metoda e scumpă, necesită specialiști, și nu fiecare arbore moare în același fel. Dar cazul castanului din parc ar trebui să inițieze o schimbare de mentalitate. Pe măsură ce autoritățile văd că merge, ar putea aplica-o pe alți copaci monumentali din județ.
Cine plătește pentru salvare și pentru întreținerea viitoare?
Primăria a decis să investească din bugetul public. Pentru orice arbore care supraviețuiește, vor trebui inspecții regulate și intervenții. E o cheltuire care se poate repeta, dar e mai ieftină decât să pui un copac nou și să-l crești până la 50 de ani.
