Când instituțiile se-ntorsupt împotriva oamenilor. Criza de autoritate în Brașov

Dimineață, ai ieșit din casă și probabil ai auzit de undeva o știre care, acum 10 ani, te-ar fi socat.

Povestea unei zile obișnuite, prea obișnuite

Dimineață, ai ieșit din casă și probabil ai auzit de undeva o știre care, acum 10 ani, te-ar fi socat. Acum? Doar că răsufli și mergi mai departe. Un polițist beat la volan care provocă accident. O femeie care jupoaie oameni pe pat în vreun cabinet neautorizat. Un parlamentar care propune să-i dea jos tramvaiele din București, parcă pe glumă. Și cu tot cu glumă, parcă lumea ia în serios. Mă rog, nu toată lumea — dar destui cât să fie îngrijorător.

Aici, în Brașov, ești obișnuit cu lucruri care funcționează. Avem străzi, avem servicii, avem viață. Dar când te gândești puțin mai adânc, observi ceva: instituțiile care ar trebui să-și facă treaba... fac doar jumătate de treabă. Sau pe jumătate din oameni.

Uniforma nu mai înseamnă nimic pentru unii

Stai în trafic pe DN1C. Sunt șanse mari să fi observat măcar o dată ceva ciudat: o mașină care gonește fără să-și urmărească obșteasca direcție, un șofer care parcă nu știe că sunt semafoare. Apoi descoperi că era o persoană importantă. Nu important din motive bune, ci important pentru că purta o uniformă.

Incidentul polițistului beat nu este o anecdotă de bar — este un caz clinic al problemei noastre. Un cetățean normal care bea și se-ntinde la volan: arest preventiv, dosar penal, permis suspendat, ziua în așteptare în fața judecătoriei. Un polițist care face același lucru? Investigații, protezii, explicitări. Poate chiar o suspendare care nu doare prea mult.

Pentru Brașov, asta înseamnă ceva simplu: dacă legea nu-i egală pentru toți, atunci de ce să o respecte? Și dacă nu o respectă unii, de ce ar respecta-o alții? Răspunsul e că nu o respectă. De aceea traficul e o jungla. De aceea se-ntâmplă zece mii de nimicuri mici care, adunate, fac o țară care miroase a haos.

Medicina de pază: riscul care stă sub patul tău de vecin

Percheziția din Sibiu — nu-i departe de Brașov, mă rog — dezvăluie ceva care ți-ar trebui să-ți dea fiori: există femei care fac proceduri medicale complexe fără nici o calificare. Nu-i vorba de masaj sau cosmetică de rău gust. E vorba de injecții, de intervenții pe care doar medicii pregătiți le fac.

Și cum de nu sunt deja închise? Pentru că inspectoratele de sănătate funcționează ca și cum ar fi făcute din... hmm, ce să zic... fum? Nu-i o critică doar pentru Sibiu. Brașovul are și el cabinetele lui suspecte. Oricine a căutat ceva medical pe la colț știe: sunt locuri care nu inspiră încredere, dar totuși stau deschise.

Responsabilitatea? E a noastră. A cetățenilor. Trebuie să raportezi dacă suspect ceva. Dar și a autorităților — care ar trebui să răspundă prompt, nu-i așa?

Când oamenii cuvântuși spun nimic

O propunere din parlament de a elimina autobuzele și tramvaiele din București sună... da, e aproape caraghios. E genul de lucru pe care ți l-ar zice la o bere cald-gras și ai râde. Dar când vorbește un avocat — o persoană care a studiat drept, care ar trebui să gândească logic — și nimeni din jur nu zice nimic? Atunci problema nu mai e propunerea. E răutatea tăcerii.

Pentru Brașov, asta se vede deja. Liderii locali iau tonuri din politica națională care a pierdut complet legătura cu realitatea. Discursul public se-ntinde în toate direcțiile, nicăieri în direcția unde trebuie.

Pensionarii, iar între ciocan și nicovală

Stai cu ureche că vine și partea care doare direct în buzunar. Guvernul discută să taye pensionarii care mai lucrează la stat: 85% din ce câștigă în plus dispare. Oficial, ideea e ca pensionarii să se retragă. Practic, e o pedeapsă pe care au plătit-o deja, odată.

Pentru Brașov, care îmbătrânește, asta nu-i cifră pe hârtie. Sunt mii de oameni reali. Care au lucrat 35 de ani. Acum nu pot nici să se retragă decent, nici să continue cu demnitate. Alegeți: demnitate sau supraviețuire. Cam aia-i alegerea.