Să îți spun o poveste despre cum un grup de oameni a găsit o cale foarte simplă să devină bogați.

Pe scurt

  • DNA a trimis în judecată 31 de persoane și societăți pentru o schemă de corupție coordonată
  • Prejudiciu total estimat: 120 de milioane de lei, în mare parte din fonduri publice ale Sectorului 5 București
  • Produsele achiziționate erau supraevaluate cu 9 ori în medie, unele chiar de 31 de ori mai scumpe

Să îți spun o poveste despre cum un grup de oameni a găsit o cale foarte simplă să devină bogați. Nu prin muncă, nu prin idei inteligente. Prin asta care se întâmplă în multe locuri în România, dar pe care procurorii DNA au decis, totuși, să o investigate serios.

DNA a trimis în judecată, pe 5 mai 2026, 31 de inculpați — oameni și companii — pentru o operațiune care arată ca un mecanism bine-unchis de furt din bani publici. Prejudiciu? Peste 120 de milioane de lei. Pentru context: cu asta se pot acoperi anul complet de activitate a unui spital mic din România.

Cum funcționa rețeaua

Nucleul dur al grupului infracțional organizat era format din trei oameni: Vanghelie Marian-Daniel (consilier local în Sectorul 5), Petre Marian-Leonard (director general al S.C. Economat Sector 5) și o altă persoană. Între 2018 și 2020, aceștia au construit un sistem în care:

O societate controlată cumpăra produse la preț normal de la furnizori locali. Apoi, aceeași societate (sau alta din rețea) le revândea la suprapreț către Economat Sector 5 — o companie care aproviziona toate instituțiile publice din sector: grădinițe, școli, centre culturale, servicii de salubritate.

Economat, la rândul lui, revândea aceste produse mai departe către aceleași instituții publice, dar la preț final majorat. Iar toată diferența intra în buzunarele grupului. Era ca o piramidă, dar în jos, cu bani publici.

Numerele care vor sperie pe cineva

Procurorii au calculat că, în medie, produsele erau supraevaluate de 9 ori. Nou ori! Asta înseamnă că o mască FFP2 care costă 50 de bani era facturat de ei la 4-5 lei. Un kg de căpșuni care costă 10 lei era facturat la 90 de lei.

Dar averile adevărate au fost în cazurile specifice: anumite produse au fost achiziționate la prețuri de 31 de ori mai mari decât prețurile de piață. Asta nu mai e eroare de calcul. Asta e ți-a fi cinstit.

Doar două dintre companiile implicate — Games&Sports Distribution și City Bistro Management — au obținut foloase necuvenite de aproximativ 99 de milioane de lei. Restul de cinci societăți au tras, în total, între 400.000 și 8,4 milioane de lei fiecare.

Cine a semnat documentele

Ce observ din dosarul ăsta e că nu funcționează fără implicarea oamenilor care ar trebui să controleze. Rămulescu Floricica-Carmen (director achiziții) și Zidărescu Loredana Ionela (director investiții și achiziții) au întocmit documentații care să creeze aparența unei proceduri normale de achiziție. Caiete de sarcini cu prețuri deja supraevaluate, referate de necesitate care să justifice cumpărăturile. Toate pe hârtie.

Și Georgeta Dabija, cenzor la Economat, și-ar fi neglijat complet rolul. Un cenzor e obligat să verifice cum se cheltuiesc banii companiei. Ea nu a semnalat nimic.

Apoi au fost directorii instituțiilor publice care au semnat comenzile și au acceptat facturile la prețuri penale. Asta e partea care doare — nu numai o mână de oameni au conspirație asta, ci zeci de funcționari care, fie din nepăsare, fie din coerciție, fie din alt motiv, au pus ștampila pe documente.

De ce ar trebui să conteze pentru Brașov

Brașovul are propriul ecosistem de achiziții publice. Primăria, Consiliul Local, spitalele, școlile — toate cumpără produse și servicii. Dacă în Sectorul 5 al Bucureștiului a fost posibilă o operațiune de genul ăsta timp de doi ani, cu supravalorizări de 9 ori în medie, asta înseamnă că sistemele de control din instituțiile publice românești funcționează cu inerție. Controlul există pe hârtie, dar nu pe fapt.

Pentru orice locuitor din Brașov care plătește taxe și impozite locale, banii aceștia ajung la fel prin achiziții supraevaluate. Poate nu la o scară la fel de mare, dar prin aceleași mecanisme. Un contract pentru curaj unei piețe, o factură la triplu prețului, și diferența se-apropie de buzunarele celor la putere.

Ce spun procurorii DNA în rechizitoriu e clar: asta s-a întâmplat pentru că oamenii din lanțul de control — achiziții, directori, cenzori, consilieri — au vrut să se-ntâmple. Nu e accident, e sistem. Și sistemele ăstea nu dispar dintr-o țară pentru că au fost expuse în București. Se reproduc pretutindeni.

Întrebări frecvente

Ce se întâmplă acum cu banii furiți?
DNA a pus sechestru asigurător pe toate bunurile și imobilele inculpaților. În paralel, victimele — Primăria Sectorului 5, instituțiile publice, unitățile de învățământ — sunt parte civilă în proces și pot cere restituirea daunelor. Practic, o parte din bani poate fi recuperată dacă inculpații sunt condamnați și au ce să-și plătească sentința.

Cât timp durează un proces de genul ăsta?
Dosis a fost trimis la Tribunalul București. Având în vedere că sunt 31 de inculpați și volumul de probe, procesul va dura ani. Probabil 3-5 ani, depinde de apeluri și de dificultatea urmăririi de dovezi.

Cum se explică că procedurile de achiziție nu au fost sesizate mai devreme?
Au fost sesizate, dar cu întârziere. Procurorii au deschis investigația, dar au durat doi ani de monitorizare financiară și analiză de contracte înainte să ajungă la rechizitoriu. Asta e o problemă a controalelor interne în instituțiile publice — nu se verifica suficient în timp real.