Stai că vine partea bună: Moldova își deschide pavilionul la Veneția.

Pe scurt

  • Moldova participă oficial pentru prima dată la Bienala de la Veneția, pe 7 mai.
  • Instalația "În a mia și a doua noapte" folosește drone și covoare pentru a vorbi despre război.
  • Proiectul lui Pavel Brăila și curatoarea Adelina Luft deschide o conversație despre supraviețuire prin artă.

Stai că vine partea bună: Moldova își deschide pavilionul la Veneția. Da, țara asta de care mulți dintre noi auzim prea puțin pe aici și prea mult la știri din cauza istoriei grele dă acum o lovitură în arta contemporană internațională. Prima participare oficială la Bienala di Venezia, și nu e un proiect didactic sau ceremonial. E ceva care te intrigă, te face să stai cu gura deschisă și să-ți pui întrebări.

Ce se întâmplă de fapt în Capela Santa Veneranda

Imaginează-ți că intri într-o capelă veche, liniștit și sfânt, și apoi auzi un zvâc constant de drone. Nu e linistea pe care o-ți așteaptai. Aceea e instalația lui Pavel Brăila, artistul ăsta din Chișinău care face lucrări în Berlin și care a devenit o voce importantă în arta contemporană europeană de Est. Covoare tradiționale, țesute din memorie și istorie, plutesc între podea și tavan, ținute de drone active. Sunetul? E intenționat deranjant. E ca atunci când muzicieni acordă instrumentele — disonanță pură, dar cu sens.

Curatoarea Adelina Luft (care lucrează din București și știe să vorbească limbajul ăsta contemporan al curatorii) spune că proiectul nu e despre a re-povesti basmul "O mie și una de nopți". E despre a-l ține deschis. E despre refuzul unui final. Și de ce? Pentru că, cum zice și Brăila în cuvintele lui, atunci când warfare-ul și teroarea modelajează prezentul, nu poți să taci. Pur și simplu nu se poate.

Covoarelor și dronele, sau cum vorbești despre ceea ce doare

Aici e partea care mă fascinează ca jurnalist și ca om din se sfârșit de lume. Brăila folosește două lucruri diferite ca cer și pământ pentru a crea o conversație despre violență. Pe de o parte, covoarele — obiecte cu memorie, cu semnificație culturală, cu istorii țesute în fir. Pe de altă parte, dronele — tehnologia care pe hartă sunt asociate cu supravegherea, cu terorismul, cu răul modern. Și le pune în aceeași încăpere.

E ca și cum ai pune muzică tradițională și un alarm de incendiu în același spațiu și ai spune: asta e realitatea. Aceasta e prezentul. Nu e plăcut, dar e autentic. E adevărat.

Artistul însuși zice ceva care m-a lovit: "Mi-aș fi dorit să lucrez la altceva, la ceva care nu este modelat de război. Dar, în momente ca acesta, nu poți să taci." Asta nu e o declarație politică obișnuită. E o mărturie personală. E spunerea că arta, în anumite momente, nu mai e decor — e nevoie.

De ce contează asta pentru noi din România

OK, mă rog, dar ce-i de-a noastră cu Moldova și Veneția? Mult, de fapt. Aici în România și-n regiune, suntem obișnuiți să vedem arta contemporană fie importată de Occident, fie ignorată. Moldova nu e mai bogată decât noi. Infrastructura culturală nu e mai dezvoltată. Dar au găsit o modalitate să spună: "Uite, avem ceva să-ți transmitem, și e important." Asta-i o lecție pentru noi toți.

Iar pentru cei care au lucrat în culise pe hier, la Brașov pe care-l cunoaștem ca oameni din țară: vezi cum se întâmplă când instituții, artiști și sector privat muncesc împreună? Pavilionul e susținut de bănci (EXIMBANK), fondații și chiar grupuri viticole (Purcari). E un model care merge. În Brașov avem artiști buni, avem oameni cu viziune, dar des ne lipsește "aia" — coeziunea asta. Această capacitate de a pune laolaltă resurse și a spune o poveste care conta.

Plus, marea întrebării: de ce nu vedem mai des artiști din Europa de Est la Bienale internaționale majore? Asta nu-i o întrebare din om pe stradă. Asta-i o întrebare care afectează cum ne vede lumea și cum vedem noi înșine valoarea a ceea ce producem în zona asta a continentului.

Despre pavilionul moldav și ceea ce înseamnă să-ți crezi povestea

Faptul că Moldova participă oficial pentru prima dată la Bienala di Venezia (unu din cele mai prestigioase festivaluri de artă contemporană din lume — 700.000 de vizitatori anu trecut) nu-i mic. E semn că arta din regiunea asta e luată în serios. Că narrative-urile noastre, ale Europei de Est, merită spațiu în cataloagele internaționale.

Și da, proiectul e despre război, despre terorism, despre disonanță. Dar asta-i și punctul: în 2025, dacă faci artă și nu vorbești despre ce se întâmplă, faci doar decorație. Brăila și Luft au ales să fie relevante. Au ales să nu tac. Asta merită respectat.

Întrebări frecvente

De când și până când se poate vizita expoziția?
Expoziția se deschide pe 7 mai și rămâne deschisă până pe 22 noiembrie 2026 la Veneția, în Capela Santa Veneranda din Chiesa dei Santi Geremia e Lucia. Pre-vizionarea e pe 6, 7 și 8 mai pentru presa și invitații.

Pavel Brăila e doar un artist moldav anonim?
Nu, deloc. E unul dintre artiștii contemporani din Europa de Est cel mai recunoscut pe plan internațional. A expus la Tate (Londra), la museum-uri din Berlin, Stockholm, Rotterdam și Chicago. A participat de două ori la documenta, cea mai prestigioasă expoziție de artă contemporană din lume.

De ce covoare și drone într-o capelă?
Covoarele simbolizează memoria și uman tradițional. Dronele simbolizează tehnologia de supraveghere și guerra. Puse împreună, în spațiu sfânt, creează o tensiune care reflectă realitatea modernă: tradiția și progresul, pacea și violența, într-o neînțelegere permanentă.