Doar 11% dintre europeni mai văd SUA drept aliat al Uniunii Europene — o cifră care ar fi părut de neimaginat acum cinci ani.
Doar 11% dintre europeni mai văd SUA drept aliat al Uniunii Europene — o cifră care ar fi părut de neimaginat acum cinci ani. În paralel, relația specială dintre Donald Trump și Benjamin Netanyahu scârțâie în desert, în timp ce economia românească primește avertismente tot mai dure despre riscul unui scenariu grecesc. Miercuri ne aduce un tablou al unei lumi occidentale în reconfigurare accelerată, unde vechile alianțe se fisurează sub presiunea deciziilor imprevizibile și a așteptărilor nerăspunse.
America pierde Europa — și nu doar în sondaje
Sondajul Consiliului European pentru Relații Externe, realizat în 15 țări, confirmă ceea ce se simțea deja în culoarele de la Bruxelles și în cafenelele din Berlin sau Paris: administrația Trump a reușit performanța de a înstrăina Europa mai profund decât orice președinte american din istoria recentă. Doar 11% dintre europeni mai consideră SUA un aliat — mai puțin de jumătate față de noiembrie 2024, când procentul era deja îngrijorător de scăzut.
Pentru România, această răceală transatlantică are consecințe directe. Suntem o țară care și-a construit securitatea pe pilonul american, de la baza de la Deveselu până la exercițiile NATO din Marea Neagră. Când europenii îți spun că relațiile s-ar îmbunătăți dacă Trump ar pleca, nu vorbesc doar despre diplomație abstractă — vorbesc despre încredere erodată în parteneriatul de apărare, despre nesiguranța investițiilor și despre o Europă care începe, în sfârșit, să-și asume singură responsabilitatea propriei securități. Brașovul știe asta: fiecare turist american mai puțin, fiecare comandă industrială pierdută din cauza tensiunilor comerciale, fiecare șef de companie multinațională care amână expansiunea — toate au legătură cu această fractură.
Netanyahu și Trump: prietenia care se crapă sub presiunea Gazei
Arhitecții relației dintre Trump și Netanyahu au descris-o cândva drept "de nezdruncinat". Netanyahu îl numea pe Trump "cel mai bun prieten pe care l-a avut vreodată Israelul". Dar realitatea din Orientul Mijlociu este mai complexă decât jurămintele diplomatice. Conform analizei G4Media, alianța începe să prezinte fisuri vizibile — Trump pare nemulțumit de gestionarea conflictului din Gaza, Netanyahu ezită să cedeze în fața presiunilor americane pentru un armistițiu.
Lecția pentru România? Chiar și cele mai strânse alianțe strategice sunt supuse recalculării permanente a intereselor. Israelul și-a construit securitatea pe sprijinul american timp de decenii, exact ca și noi. Dar când partenerul devine imprevizibil, când obiectivele diverge și viziunile se îndepărtează, planul B devine esențial. Europa trebuie să înțeleagă asta — și noi, în subsidiar, la fel.
Scenariul grecesc bate la ușa României
Între timp, acasă, Eugen Rădulescu, consilierul guvernatorului BNR, nu folosește eufemisme: "Riscul unui scenariu ca în Grecia este din ce în ce mai pronunțat". Critica sa la adresa impozitării progresive pe salarii este dură, dar avertismentul despre finanțele publice este și mai grav. În traducere pentru brașoveni: dacă statul continuă să cheltuiască haotic și să crească taxele pe cei care produc, vom ajunge să cerem salvări internaționale, așa cum a făcut Grecia în 2010.
Iar atunci, restructurarea economică nu se va discuta la București, ci la Bruxelles și Washington — un Washington în care abia 11% dintre europeni mai au încredere. Cercul se închide: într-o lume în care alianțele tradiționale se destramă, România nu-și permite luxul dezechilibrelor bugetare cronice.
Ce înseamnă toate acestea pentru noi
Imaginea de ansamblu este clară: lumea occidentală traversează o criză de încredere fără precedent, iar România se află la intersecția vulnerabilităților — dependență de NATO, economie fragilă, poziție geografică expusă. Brașovul, ca și restul țării, trăiește global fie că vrea, fie că nu: prin turiști, prin investiții, prin comenzi industriale, prin studenți care pleacă sau se întorc.
Întrebarea nu mai este dacă ne afectează tensiunile transatlantice sau criza bugetară — ci cât de repede vom învăța să navigăm în această lume nouă, în care vechile certitudini s-au topit. Și dacă vom avea înțelepciunea să ne pună casa în ordine înainte ca altcineva să o facă pentru noi.
— Andrei Varga, editorialist KronPapir
