La 14 iunie 2026, ora 19:30, Centrul Național al Dansului București găzduiește Second Skin, un performance care refuză etichetele.

La 14 iunie 2026, ora 19:30, Centrul Național al Dansului București găzduiește Second Skin, un performance care refuză etichetele. Nu e dans. Nu e teatru. E o explozie hibridă semnată Ferenc Sinkó, regizor care pune dansatorii să-și răsfoiască propriile corpuri ca pe niște arhive vii.

Proiectul, cu premiera la Cluj-Napoca pe 7 iunie, face parte din Instanțe ale muncii – corp contemporan, un ciclu care investighează felul în care munca ne modelează nu doar zilele, ci și tendoanele, memoria musculară, reflexele. Pentru că un corp de dansator își amintește fiecare repetiție, fiecare căzătură, fiecare cadru pe care l-a ținut până la limita suportabilității. Exact ca orice altceva care lucrează cu mâinile sau cu spatele.

Când corpul devine mărturie

Second Skin nu are poveste clasică. Cinci performeri – Ana Maria Marin, Calița Nantu, Alexandra Harapu, Cătălin Filip, Tavi Voina – își revizitează propriile biografii corporale: tensiunile dintre intimitate și profesionalism, ritmurile impuse de câștigarea pâinii, nevoia de acceptare și senzația că pielea socială e mult prea strâmtă. Ferenc Sinkó le-a dat un cadru colaborativ, un proces făcut din exerciții de grup și discuții care deviau intenționat de la obiectiv, ca să lase spațiu revelațiilor oblice.

Rezultatul? Nouăzeci de minute în care gestul se acumulează până devine sculptură, iar vulnerabilitatea și controlul se schimbă din mână ca niște cărți de joc. Oana Hodade, la dramaturgie și spațiul sonor, vorbește despre „empatia locomotorie