Ștefan Câlția, pictorul din Brașov care apără Transilvania

Ștefan Câlția s-a născut în Brașov în 1942, dar numele lui nu apare des în conversațiile despre ce a dat orașul nostru culturii românești.

Ștefan Câlția s-a născut în Brașov în 1942, dar numele lui nu apare des în conversațiile despre ce a dat orașul nostru culturii românești. În timp ce ne mândrim cu Reduta și cu zidurile Cetății, cu poeții și cu muzicienii locali, pictorul care de șase decenii construiește un univers vizual ancorat în Transilvania rurală rămâne cumva în afara spotului. Poate pentru că el însuși a ales să rămână acolo unde îi este locul — la Șona, în sud, printre clădiri vechi pe care le restaurează cu propriile mâini și cu banii fundației sale.

Acum însă, în vară, la Sibiu, se deschide cea mai amplă expoziție dedicată operei sale. Și merită să ne uităm cu atenție, pentru că Câlția nu e doar un pictor bun — e un om care a înțeles ce înseamnă să îți protejezi spațiul în care trăiești.

Transilvania ca tratat politic, nu ca ilustrată

Liviana Dan, curatorul expoziției, spune ceva esențial despre Câlția: lucrările lui nu sunt ilustrate turistice sau basme decorative. Sunt un tratat politic despre Transilvania. În ele găsești termeni ca libertate, adevăr, suflet, percepție. Personajele, animalele și peisajele devin martori ai unei relații dintre om și natură care nu mai e sentimentală, ci existențială.

De la marginea pădurii și a satului, la călători și la lumea teatrului — peste 50 de lucrări din diferite perioade vor fi expuse în fosta Școală Pedagogică a Mănăstirii Ursulinelor din Sibiu, între 19 iunie și 16 august 2026. Clădirea însăși, construită în 1474 și transformată în centru educațional al ordinului Ursulinelor în secolul al XVIII-lea, are propria poveste de degradare și renaștere. A funcționat ca liceu pedagogic până în 2010, apoi a intrat în abandon. Anul acesta a fost preluată de Asociația Brukenthal von Studio, care o pregătește pentru expoziție printr-un proces complex de conservare.

Lucrările vor fi așezate pe panouri distanțate de pereți, iar pe jos se instalează pardoseli flotante — totul pentru a proteja țesutul istoric. Ambulanța pentru Monumente coordonează restaurarea unei porțiuni din acoperiș, iar veniturile din bilete vor merge direct către proiecte viitoare de salvare a patrimoniului.

Arhitectura ca angajament, nu doar ca temă

Pentru Câlția, monumentele nu sunt doar subiecte de pictură. De ani buni se implică efectiv în protejarea și restaurarea clădirilor istorice din Transilvania, în special din Șona, satul copilăriei sale. E un paradox frumos: un artist care experimentează constant, dar care iubește să rămână în același loc și în același timp. Curatorul Liviana Dan observă că spațiul Mănăstirii Ursulinelor i se potrivește exact din cauza empatiei lui pentru arhitectură și pentru monumente.

Eliza Yokina, arhitecta care a tradus conceptul curatorial în design expozițional, a căutat să fie cât mai puțin invazivă. Clădirea nu trebuie să devină dominantă în raport cu lucrările, ci un spațiu protector al discursului. Intervenția minimală, respect pentru substanța istorică — exact filosofia pe care Câlția însuși o aplică în proiectele sale de restaurare.

Dialog cu ierbarul Baussner și cu animalele exotice

În paralel, Muzeul Național Brukenthal va găzdui o expoziție-capsulă cu picturi și desene de Câlția pe teme naturale, puse în dialog cu două piese din patrimoniul muzeului: Ierbarul Baussner din 1734, considerat primul ierbar de pe teritoriul actual al României, și Animali Esotici din secolul al XVIII-lea, o lucrare adusă de Brukenthal de la Viena, mai controversată la vremea ei decât marile nuduri italiene din colecție.

Expoziția principală se deschide în cadrul Festivalului Internațional de Teatru din Sibiu, a cărui temă pentru 2026 este „Suflet