Există un moment, la fiecare început de iunie, când Bucureștiul redevine capitală a cinematografiei de avangardă.

Pe scurt

  • AIFF.10 se desfășoară 5-11 iunie la București, cu filme premiere și regizoare internaționale
  • Kitty Green și Natalia Mustea vor dialoga direct cu publicul cinefil local
  • Festivalul ajunge și la Timișoara și Sibiu, cu titluri premiate la Sundance și Veneția

Când cinematograful independent se gândește la femei

Există un moment, la fiecare început de iunie, când Bucureștiul redevine capitală a cinematografiei de avangardă. American Independent Film Festival (ediția a zece) nu e doar o succesiune de proiecții în sălile Elvire Popesco și Muzeul Țăranului — e o proclamație că filmele făcute cu curaj, nu cu buget, au nevoie de spații și de oameni curajoși să le urmărească.

Anul acesta, organizatorii au ales un unghi cu substanță: focusul ediției zece cade pe regizoare. Două voci feminine cu reputație internaționională vor fi prezente — Kitty Green și Natalia Mustea — iar filmele lor nu sunt nici prea abstraite pentru a te pierde, nici prea comerciale pentru a-ți risipi timpul.

Kitty Green și povestea din spatele cortinei

Kitty Green e australiancă și e cunoscută pentru aia care mulți ar evita: descifrează mecanismele puterii în spații incomode. The Assistant, cu Julia Garner în rol principal, nu e thriller într-o birou — e un portret în timp real al hărțuirii în industrie, văzut prin ochii unei asistente care trebuie să zâmbească pentru a supraviețui. Filmul a fost în competiție la Sundance. E greu de privit și greu de uitat.

Documentarul ei Ukraine Is Not a Brothel a intrat în competiție la Veneția și se uită la mișcarea Femen — activismul topless din Ucraina care a zdruncinat Europa. Dar Green nu face panegiric. Arată cu sinceritate crăpăturile din interior, paradoxurile, costul personal al protestului. Publicul de la București o va întâlni pe 6 iunie la Cinema Elvire Popesco, în dialog extins.

Natalia Mustea și absurdul interzis

Natalia Mustea a câștigat Oscar în 2026 pentru cel mai bun scurtmetraj de ficțiune cu Two People Exchanging Saliva — un titlu care șochează și care pe bună dreptate. Filmul e distopic: într-o lume absurdă, sărutatul e interzis, intimitatea e pedepsită, iar bogații se diferențiază de ceilalți prin plămi peste față în locul banilor. E o alegorie crudă, caraghioasă, războinică. Mustea va fi prezentă pe 5 iunie la aceeași sală, alături de Alexandre Singh.

Cinci filme mai pe care merita să le cunoști

I Swear (regizat de Kirk Jones) e o biografie despre John Davidson, activist cu sindromul Tourette. Robert Aramayo interpretează cu o caldură rară, iar filmul nu cade în nici un cliș. A primit cinci nominalizări la BAFTA și două premii, inclusiv pentru cel mai bun actor.

Bradley Cooper a regizat Is This Thing On? — o dramă-comedie cu Will Arnett și Laura Dern, despre un cuplu la prag de divorț care încearcă să-și refacă viața. E terapie și viață în același timp, cu umorul acel american care îți întrerupe gândurile în momente-cheie.

The Testament of Ann Lee, semnat de Mona Fastvold, e un musical dens despre o fondatoare de sect religioasă din secolul XVIII. Amanda Seyfried a câștigat Glob de Aur, iar Fastvold a fost nominalizată pentru Leul de Aur la Veneția.

Și apoi e Tuner (Daniel Roher), cu Dustin Hoffman și Leo Woodall, despre un acordator de piane și ucenicul lui atras într-o lume periculoasă. Debutul în ficțiune al lui Roher (cunoscut pentru documentarul Navalny) a surprins publicul la Sundance.

Dincolo de București: Timișoara și Sibiu

Festivalul nu e doar capital. Timișoara găzduiește o mini-ediție între 5-7 iunie la Cinema Timiș, iar Sibiu (în parteneriat cu Festivalul Internațional de Teatru) va avea și ea o secțiune. E o strategie inteligentă: cinematograful independent are nevoie de orașe, nu de malls și sedii de lanț.

De ce contează pentru România

Brașovul nu e București, dar nici e izolat complet de circuitul cultural. Oricine din zona a urmărit cum cinematograful de avangardă a devenit — treptat — o rută pentru cei care nu se mulțumesc cu multiplex-uri. American Independent Film Festival e semnalul că există o audiență pentru cinema care gândește, nu doar pentru cinema care distrage.

Kitty Green și Natalia Mustea nu sunt staruri mainstream. Sunt regizoare cu viziuni clare, care nu compromit pentru audiență. La București, dialogul direct cu publicul e o rară șansă de a auzi — din gura lor — ce anume i-a făcut să creadă că o poveste merită spusă. Pentru Brașov, e o lecție indirectă: dacă vrem cinematografie la nivel în regiune, avem nevoie de astfel de festivaluri în apropiere, de oameni care călătoresc la București pentru a se întoarce apoi cu idei.

În plus, prezența festivalului la Timișoara și Sibiu sugerează o gândire de rețea. România nu e doar București, și circuitul cultural independent ar trebui să funcționeze exact așa — cuHub-uri regionale. E un model care ar trebui replicat și pentru alte Arte.

Întrebări frecvente

Pot merge la dialog dacă nu am văzut filmele?
Teoretic da, dar nu. Dialogurile extinse presupun că ai văzut cel puțin un film al regizoarei. Programul complet și vânzarea biletelor vor fi anunțate pe www.filmedefestival.ro și pe social media.

Ce este American Independent Film Festival?
E o platformă dedicată cinematografiei independente americane de calitate, ajunsă deja la ediția zece. Partenerul ei cultural e Cristian Mungiu (Noul Val Românesc), ceea ce spune ceva despre standardele festivalului.

Ar trebui să merg la o proiecție cu cunoștințe limitate de cinema?
Da. Filmele din AIFF nu sunt exerciții intelectuale absurde — sunt povestea oamenilor, cu umor, gândire și inima. Cel mai bun motiv să mergi e curiozitate, nu cunoștințe anterioare.