Voi mă gândesc că dacă ești brașovean și ai mers vreodată pe drumul județean spre Săcele, mai ales după o iarnă grea, știi exact despre ce vorbim: gropi care-ți zguduie mașina, asfalt care se crapă...

Pe scurt

  • CJ Brașov a semnat contracte-cadru pentru 4 ani de reparații pe drumurile județene
  • 603 kilometri de șosele vor intra sub responsabilitatea unor firme selectate
  • Lucrări de iarnă și vară pe drumurile care conectează Săcele, Făgăraș, Râșnov, Zărnești și alte localități

Voi mă gândesc că dacă ești brașovean și ai mers vreodată pe drumul județean spre Săcele, mai ales după o iarnă grea, știi exact despre ce vorbim: gropi care-ți zguduie mașina, asfalt care se crapă în toate direcțiile, și acea senzație ciudată că drumurile pe care le plătesc cu taxele noastre locuirii sunt tratate mai rău decât o cărări de vaci. Ei bine, pare că cineva de sus a vrut să facă ceva în privința asta. Consiliul Județean Brașov a semnat recent contractele care vor ține cu viață (se spune) 603 de kilometri de șosele județene pentru următorii patru ani.

Iată, sunt momentin astea în care trebuie să fiu pe jumătate optimist și pe jumătate realist. Optimist pentru că, hai că, măcar se reconoaște că drumurile nu se mențin singure. Realist pentru că... mă rog, am mai auzit promisiuni de-astea înainte.

603 de kilometri de șosele în mâinile cui?

Să înțelegem ce s-a întâmplat: administrația județeană a selectat companiile care vor face lucrările pe următorii patru ani. Nu o licitație pe fiecare an — un contract-cadru, ceea ce înseamnă că aceleași firme vor lucra și iarna, și vara, pe toate drumurile din rețea. Pe hârtie, sună bine. Continuitate, responsabilitate, menționare a firmelor. În practică? Stai că vine și partea bună.

Contractele nu sunt doar pentru reparat gaurile din asfalt — deși, zău, sunt destule. Includ și lucări preventive, intervenții în sezonul rece (care la noi în deal nu e neapărat unul scurt), și mentenanță curentă. Drumul spre Predeal, drumul spre Zărnești, orice șoseluță județeană care conectează Brașovul de restul lumii — toate sunt sub aceeași umbrelă.

De ce ar trebui să ne pese cui se întinde vopsea pe asfalt?

Câinii sună de parcă-i un detaliu bureaucratic. Dar nu-i. Oricine a stat la coadă la o intersecție blocată pentru reparații știe că drumurile în stare bună nu sunt lux, sunt necesitate. Când mergi de dimineață la serviciu din Săcele spre Brașov, fiecare groapă din asfalt înseamnă o secundă în plus de stres, o suspensie mai puțin durabilă la mașina ta, un risc în plus de accident.

Pentru firmele de transport, pentru cei care vând și cumpără între localități, pentru oricine depinde de mobilitate — drumurile bune sunt calculele din urmă care ţii pe plus sau pe minus în factura lunii. Și da, pentru turiștii care vin în Brașov și merg mai departe spre munți, starea drumurilor județene e primul lucru pe care îl observă despre cum ne e cu infrastructura.

Patru ani sunt mult, sunt puțin?

Iată dilema. Patru ani de contract înseamnă stabilitate: aceeași firme, aceleași echipe, poate chiar că învață drumurile și știu exact unde-s problemele recurente. Dar și patru ani de așteptare dac-o lucrare se amână, dacă sunt neînțelegeri între administrator și contractant, dacă fondurile se-ntârzie.

Cifra asta, 603 de kilometri, nu-i mică. Să-ți imaginezi că dai drumul unui șofer și-i zici „ok, asta e rețeaua ta de drumuri pentru patru ani