Brașovul nu e Silicon Valley, și nici nu ar trebui să fie.

Când oasele orașului se transformă în neuroni digitali

Brașovul nu e Silicon Valley, și nici nu ar trebui să fie. Dar în ultimii ani, ceva se mișcă în subteranul acestui oraș — o energie care nu mai e doar despre fabrici și turism, ci despre idei care se nasc într-un laptop și se transformă în produse care traversează continente. Tehnologia nu e aici o modă trecătoare; e o necesitate, și acum, o oportunitate reală.

De ce îmi spun asta astazi? Pentru că tocmai acum observ că vorbim mai mult despre startup-uri locale, despre transformarea digitală a serviciilor publice, despre tineri care aleg să rămână în Brașov pentru a construi ceva, în loc să plece la București sau în Occident. Asta nu e o mică schimbare — e un semn că ceva fundamental se întâmplă în mentalitatea noastră colectivă.

Inovația locală: de la concept la impact real

În Brașov, ecosistemul de startup-uri și inovație a crescut tăcut, fără zgomot de reclame. Avem companii tech care angajează sute de oameni, au clienti pe mai multe continente și fac din orașul nostru un pol de atracție pentru talente din România. Nu e vorba de saci de bani sau de acceleratoare glamuroase — e vorba de oameni care au crezut că e posibil.

Problema e că, deseori, nu știm nici noi ce se construiește pe lângă noi. Succes, eșecuri, pivotări, strategii de scaling — toate astea se întâmplă pe rețelele de socializare sau în bilanțuri pe care doar investitorii le citesc. Pentru comunitate, aceste povești rămân invizibile. Și asta e o oportunitate pierdută pentru a inspira, pentru a dezvolta o cultură a antreprenoriatului.

Digitalizarea serviciilor: de la speranță la realitate

Pe partea de sector public, situația e mai complicată. Digitalizarea administrației locale și a serviciilor municipale a intrat în faza de implementare, dar progresul e neuniform și plin de obstacole. Un brașovean trebuie să completeze formularuri în 2024 cum ar fi în 2004 — pe hârtie, la coadă, cu speranța că nu i-a uitat nici o mică formă.

Iată paradoxul: avem tineri care codifică AI-ul și aplicații mobile sofisticate, dar municipalitatea nu poate oferi o platformă intuitiva pentru plăți online ale taxelor. Nu e culpa tehnologiei — e culpa unor decizii și investiții amanate prea mult timp. Și asta are impact direct asupra calității vieții: pierdere de timp, frustrare, și o desprindere între ceea ce știm că e posibil și ceea ce experimentăm zilnic.

Educația și talentul: răspunsul la viitor

Ceea ce mă încurajează e că în Brașov încep să se formeze oameni versați în tehnologie din mai timpuriu — cursuri de programare în licee, inițiative de digital literacy, parteneriate între sector privat și educație. Asta e semența unui viitor mai robust.

Însă aici nu trebuie să fim optimiști doar cu jumătate de gură. Talentele se formează, dar se și pleacă. Și plecă atunci când văd că salariile în București sunt mai mari, că oportunităților de carieră sunt mai numeroase, că infrastructura de networking e mai densa. Pentru a ține talentul local, avem nevoie de mai mult decât de bune intenții — avem nevoie de ecosistem real, cu companii care cresc, cu investitori locali, cu o comunitate tech care se vede și se susține.

Întrebarea care trebuie să ne preocupe

Am putea merge mai departe. Am putea — și ar trebui — să vorbim despre cybersecurity, despre inteligența artificială aplicata în producție, despre cum tehnologia poate ajuta sectoarele tradiționale ale Brașovului să se reinventeze. Dar pentru asta, trebuie mai întâi să ne pună întrebări mai ascuțite.

Brașovul e pregatit pentru următorul val de inovație? Nu ca aspirație, ci ca realitate structurala? Sunt liderii politici și economici ai orașului convinși că viitorul nu e "poate" ci "sigur va include tehnologia"? Și mai important: am creat deja cultura în care un tânăr crede că poate face ceva mare fără să plece din Brașov?

Răspunsurile vin greu, dar mișcarea e deja în mișcare. Putem accelera. Sau putem lăsa să se desfășoare la ritmul ei natural și să sperăm că e destul de rapid. Ambele opțiuni au un preț.

— Andrei Varga, editorialist KronPapir