Există un paradox interesant în Brașov: avem una dintre cele mai educate forțe de muncă din România, universități care produc ingineri și programatori cu duiumul, iar câteva companii tech...

Există un paradox interesant în Brașov: avem una dintre cele mai educate forțe de muncă din România, universități care produc ingineri și programatori cu duiumul, iar câteva companii tech multinaționale ne-au ales drept casă. Dar când vine vorba de startup-uri locale care să rămână aici, să crească aici și să pună Brașovul pe harta inovației europene, lista devine brusc foarte scurtă. De ce?

Întrebarea asta mi-a revenit în minte săptămâna aceasta, după ce am stat de vorbă cu câțiva antreprenori locali din domeniul IT. Fără știri majore care să alimenteze acest editorial, am ales să privesc dincolo de ciclu zilnic de breaking news și să reflectez asupra unei provocări mai mari: ce facem, concret, pentru ca Brașovul să nu fie doar o fabrică de talente pentru București, Cluj sau Berlin?

Exportăm minți, importăm birouri

Modelul economic tech din Brașov este, în mare parte, unul de outsourcing. Companii internaționale deschid birouri aici pentru că găsesc programatori buni la prețuri încă rezonabile și o calitate a vieții superioară față de Capitală. Este un lucru pozitiv — creează locuri de muncă, aduce know-how, profesionalizează piața. Dar acest model are și o limită: suntem executanți, nu vizionari. Construim produsele altora, nu ale noastre.

În paralel, absolvenții cei mai ambițioși pleacă. Nu neapărat din țară, ci spre ecosistemele de startup-uri mai mature — Cluj, București, Berlin. Acolo găsesc nu doar salarii mai mari, ci ceva mult mai important: comunități de antreprenori, investitori care înțeleg riscul, evenimente, mentori, resurse. Un întreg ecosistem care lipsește aici.

Ce ne lipsește?

Nu sunt bani — sau cel puțin nu doar atât. Brașovul are bănci, are investitori imobiliari, are oameni care și-au făcut averi frumoase în ultimii ani. Ceea ce lipsește este apetitul pentru risc și, mai ales, înțelegerea modului în care funcționează economia inovației. Investitorii locali preferă imobiliarele, terenurile, poate câte un restaurant. Lucruri tangibile, previzibile. Un startup tech, cu pivoturi, cu burnings rate, cu exit-uri la cinci-șapte ani — asta e o limbă străină.

Mai lipsește și conectivitatea. Nu vorbesc de internet — avem net excelent. Vorbesc de conectivitate umană. Cât de ușor poate un tânăr programator cu o idee să ajungă la cineva care a mai trecut prin asta? Cât de des se întâlnesc oamenii care fac lucruri interesante în tech, care schimbă idei, care colaborează? Avem câteva inițiative — meetup-uri, incubatoare, evenimente sporadice — dar totul e încă fragil, nestructurat.

Micile victorii contează

Totuși, nu vreau să pictez un tablou doar în gri. Există companii locale care au reușit — poate nu unicorni, dar afaceri sănătoase, profitabile, care își plătesc oamenii bine și care rezolvă probleme reale. Există programatori care s-au întors din străinătate și au ales să-și facă firma aici, nu la Cluj. Există tineri care refuză oferte din Occident pentru că vor să construiască ceva al lor, acasă.

Acestea sunt semnalele slabe ale unui viitor posibil. Un viitor în care Brașovul nu mai este doar un centru de cost pentru companii occidentale, ci un nod de inovație în sine. Pentru asta, însă, trebuie să ne schimbăm mentalitatea — nu doar antreprenorii sau investitorii, ci și noi, comunitatea, mass-media, autoritățile.

Ce putem face?

Primăria ar putea susține mai activ spațiile de coworking și incubatoarele de afaceri — nu cu bani pentru laptop-uri, ci cu conexiuni, cu facilitarea dialogului între generații de antreprenori, cu events care să pună Brașovul pe harta conferințelor tech din regiune. Universitățile ar putea colabora mai strâns cu mediul privat — nu doar prin stagii, ci prin programe de entrepreneurship, mentorat, acces la labs și infrastructură.

Iar noi, brașovenii, am putea să fim mai curioși. Să ne întrebăm ce fac vecinii noștri care stau până târziu cu ochii în laptop. Să încurajăm, să cumpărăm local, să investim — chiar și simbolic — în proiectele care își propun să schimbe ceva.

Inovația nu apare din nimic. Ea crește în ecosisteme — organisme complexe, fragile, care au nevoie de nutrienți, de timp, de răbdare. Brașovul are potențialul. Întrebarea este: avem și voința să-l cultivăm?

— Andrei Varga, editorialist KronPapir