Sportivi cu dizabilități urcă pe traseele montane ale României

Zece kilometri pe un traseu montan, cu 500 de metri diferență de nivel, înseamnă picioare grele și răsuflare tăiată pentru oricine.

Zece kilometri pe un traseu montan, cu 500 de metri diferență de nivel, înseamnă picioare grele și răsuflare tăiată pentru oricine. Acum imaginează-ți că faci asta dintr-un scaun rulant adaptat sau că nu vezi traseul pe care îl parcurgi. Nu e o poveste motivațională de pe internet — e ceea ce au făcut anul acesta cinci sportivi la .msg Maraton Apuseni, pe o probă care nu face cadouri nimănui.

Pentru prima dată în istoria celui mai longeviv maraton montan din România, o cursă competitivă a avut la start persoane cu dizabilități locomotorii și de vedere. Traseul se numea NO LIMITS și a fost finalizat de Ioana Pleș, Alexandru Diaconu, Alex Tache, Daniel Briceag și Alex Benchea. Patru dintre ei au concurat în scaune rulante. Al cincilea este nevăzător.

Când un traseu închis devine posibil

Alex Tache era la a doua participare. În 2025, tot la Apuseni, devenise prima persoană cu dizabilități locomotorii care lua startul într-o probă de maraton montan în România, alături de Ionuț Stancovici, președintele Asociației Caiac SMile. Anul acesta s-a întors cu o echipă întreagă, ceea ce înseamnă că ideea a prins rădăcini.

În spatele acestei curse stau ani de pregătire și echipamente adaptate, capabile să urce acolo unde un scaun rulant obișnuit s-ar bloca în primii metri. Nu vorbim despre rampe de acces sau pardoseli netede, ci despre urcări pe piatră, coborâri tehnice și porțiuni de pădure unde traseul se ghicește mai mult decât se vede clar marcat.

„Noi nu pornim de la ce nu poate face un om, ci de la ce vrea să facă. De acolo căutăm soluția: alt echipament, alt traseu, alt fel de a ajunge sus. Oamenii ăștia pot mult mai mult decât li se spune. Treaba mea e să le dau la o parte ce-i oprește