Drumul din spatele Tâmpei nu pare unul din ăia care să-ți rămână în minte.
Pe scurt
- George Copos amenință să închidă restaurantul și telecabina de pe Tâmpa din cauza unui conflict asupra drumului de acces.
- Localnicii au blocat folosirea drumului de șantier pentru aprovizionare, considerat traseu turistic tradițional.
- Stă în balanță nu doar o investiție de 21 milioane euro, ci modelul de turism sustenabil din Brașov.
Drumul din spatele Tâmpei nu pare unul din ăia care să-ți rămână în minte. E învechit, uzat, nici nu-l remarci dacă treci pe acolo pe la șapte dimineața. Dar în ultima vreme, acest căi de piatră și praf a ajuns să simbolizeze ceva mai grav decât o simplă ceartă între o companie și o comunitate: tensiunea fundamentală dintre dezvoltarea economică și protejarea unui spațiu care-și depășise de mult funcția inițială.
Ce s-a întâmplat pe Tâmpa, de fapt
George Copos, prin Grupul Ana, a investit masiv pe vârful Tâmpei. 21 de milioane de euro, spune el, pentru reabilitarea restaurantului Panoramic și a telecabinei. Două proiecte care, pe hârtie, ar trebui să fie bine-venite într-un oraș care se mândrește cu turismul montan. Doar că realitatea e mai complicată.
După terminarea lucrărilor în toamna trecută, compania a continuat să folosească drumul din Răcădău — un drum construit acum 55-60 de ani, ce urcă pe spatele muntelui — pentru aprovizionarea restaurantului și evacuarea deșeurilor. Nici atât. Pe măsură ce utilajele și camioanele au început să circulă frecvent pe acest traseu, localnicii s-au revoltat. Nu din plăcere de a crea probleme, ci pentru că acel drum era — și trebuia să rămână — o cale de drumeții, un spațiu public, parte din ritualurile de weekend ale brașovenilor.
Marea întrebare: cine are dreptate?
Pe cuvântul lui Copos, compania are toate autorizațiile necesare. Drumul a fost construit inițial ca drum de șantier, nu-i drum forestier, și pe logică elementară, trebuie să funcționeze pentru salvare, pompieri și aprovizionare. Oamenii ăia de acolo au nevoie de gunoi evacuat, nu? Telecabina aia nu poate duce deșeuri.
Dar localnicii au și ei un punct. Tâmpa nu-i o groapă de gunoi amenajată. E arie protejată. E o coroană naturală a unui oraș. Și dacă începem să permitem trafic de camionete pe fiecare drum din zonele protejate, cât timp rămâne vreun spațiu chiar protejat?
Ce mă deranjează în această poveste nu-i nici măcar conflictul — ăsta-i firesc. Ce mă deranjează e lipsa unei conversații serioase despre ce vreau cu adevărat brașovenii pentru Tâmpa. O destinație turistică modernă cu toate facilitățile unui restaurant de cinci stele? Sau o rezervă de natură curat și simplu, unde ideea-i să-ți respiri plămânii și să uiți de mașini?
Amenințarea pe care nu trebuie s-o luăm în glume
Copos zice clar: dacă nu pot folosi drumul, închide. Atât restaurantul, cât și telecabina. Sună a bluff, dar nu-i. Omul ăsta a mai făcut-o. Și nu-i nevoit să-și piardă banii pe plăcerea de a deschide porți dacă nu-l lasă să funcționeze cum crede el.
Problema-i că, pentru Brașov, asta nu-i doar o mică complicație de administrație. E vorba de o investiție importantă, de locuri de muncă, de o telecabină care putea să-i schimbe oferta turistică. Dar e vorba și de ceva mai greu de măsurat pe bilanț: identitatea acelui loc.
De ce trebuie s-o zic deschis: asta nu-i un conflict despre drum
Cred că marea problemă aici-i că n-am avut o strategie clară pentru Tâmpa de la bun început. Nu am decis noi, brașovenii, ce anume vrem să fie acel vârf. Și acum o negociație între o companie și activiști e mult prea mică pentru o problemă care-i în fapt o problemă colectivă.
Dacă decide într-un birou că Panoramicul e esențial pentru turismul Brașovului, atunci trebuie asigurat accesul. Punct. Dar dacă decide că Tâmpa e în primul rând o rezervă de natură, atunci trebuie gândite alte soluții — poate telecabina de aprovizionare pe lângă cea pentru turiști, poate altceva.
Nu poți cere unui investitor să-și pună bani pe masă și să-i ceri apoi să opereze cu o mână legată. Dar nici nu poți cere unei comunități să-și sacrifice spațiul doar pentru că cineva a avut ideea să investească acolo.
De ce contează asta pentru Brașov
Tâmpa nu-i o proprietate privată. E un simbol. Oricine a locuit aici vreun timp știe cum-i să te-ntorci la prânz pe Tâmpa, să-ți mai faci curaj pentru după-masa. Sau cum-i să duci copiii să vadă Brașovul din zglote. Aia-i o valoare care nu-i în contracte și nici în facturi.
Dar pe de altă parte, Brașovul e și un oraș care trebuie să evolyeze. Turismul montan e o industrie reală, cu salarii reale, cu taxe reale. O telecabină nou-nouță și un restaurant care funcționează cum trebuie-i un atuu. Nu putem face cumpăt ăsta cu ușurință.
Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat-i că asta nu-i o problemă izolată. E o lecție pentru următorii care vor vrea să investească în zonele vulnerabile ale Brașovului. Dacă vezi că se duce pe apă, o să-ți iei punga și o să te duci în altă parte. Și atunci cui i-e bine?
Întrebări frecvente
Ce autorități sunt implicate și ce spun ele?
Copos susține că are aprobări de la toate instituțiile brașovene. Localnicii și-au organizat rezistență pe baza unei petiții și a unei viziuni alternative. Până acum, autoritățile par să stea deoparte și să-și fure mâinile — ceea ce-i o problemă în sine.
E chiar o amenință reală că închide totul?
Copos nu-i om de vorbe goale. Dacă zice că închide, probabil o face. Pentru o companie care-și declară gata să-și piardă investiția, motivul nu-i profitul — e principiul. Asta o face pe situația-i și mai gravă.
Putea fi evitată această criză?
Absolut. Dacă autoritățile locale și compania ar fi discutat transparent cu comunitatea din primele zile ale planului, dacă ar fi existat o viziune partajată asupra viitorului Tâmpei, nu-ar fi ajuns aici. E de-a dreptul tragic cât de mult timp durează să ne gândim lucrurile prin.
