Undeva pe versantul din spate al Tâmpei, într-o pădure care nu vede des maşini, se desfăşoară o ceartă care zboară între birouri de oameni de afaceri şi sedii de instituţii publice.
Pe scurt
- Investitor amenință cu închiderea restaurantului dacă nu poate urca cu mașina pe munte.
- Garda Forestieră și comunitatea blochează accesul auto pe traseu turistic protejat.
- Conflictul ridică întrebări despre echilibrul dintre progres și conservare în Brașov.
Când milioanele de euro se întâlnesc cu legea pădurilor
Undeva pe versantul din spate al Tâmpei, într-o pădure care nu vede des maşini, se desfăşoară o ceartă care zboară între birouri de oameni de afaceri şi sedii de instituţii publice. În mijloc: 21 de milioane de euro, un restaurant renovat, o telecabină modernă și un drum de piatră care nu ar trebui sa existe unde e acum. Nu e doar o chestiune tehnica de autorizaţii și bariere. E o întrebare de rând: ce valorează mai mult – investiţia care angajează oameni sau pădurea care vindecă sufletele?
George Copos a spus ce gândeşte clar. Daca nu poate urca cu maşina, închide totul. Restaurantul. Telecabina. 100 de angajati pleacă acasă. Asta e logica oamenilor care au bani - nu sunt obişnuiţi sa fie refuzaţi. Dar pe Tâmpa, regulile sunt altele. Aici nu decide banii, ci o lege din 1962 care a declarat muntele arie protejată, și o alta din 2007 care l-a pus în rețeaua Natura 2000.
Povestea drumului care nu ar trebui să existe
Drumul asta, dacă putem să-i zicem aşa, nu e o modernitate. L-au făcut demult, acum 55-60 de ani, când se exploata telejferica şi restaurantul vechi. Era un drum de şantier. Apoi, în anii 2000, cand Tâmpa a intrat în acel statut de arie protejată, drumul s-a găsit pe hartă, dar legal nu prea se ştia ce e el. Deschis? Închis? Pentru cine?
Când Copos a venit cu 21 de milioane, a primit autorizaţii pentru renovare. Arta acolo pana cand o terminase. Dar apoi – şi asta e punctul critic – nu a oprit. A continuat sa-l folosească pentru aprovizionare şi evacuare de deşeuri. Doua dătuturi pe zi cu maşini care urcau pe un traseu turistic. Turiştii se întâlneau cu autoutilitare pline cu gunoiu în loc sa se întâlnească cu pădure liniştit.
Alexandra şi Ionuţ, doi localnici care ies în fiecare weekend pe Tâmpa, au fost printre cei care s-au plâns. Mașini mari de gunoi, praf, gălăgie, miros de eşapament. Nu e o piaţă de oraş. E o rezervaţie naturală. E locul unde o familie o să meargă să gândească mai lin.
