Observ că astazi, în lipsa unor știri naționale concrete pentru a construi asupra lor, am fost pus în fața unei situații frecvente în peisajul mediatic românesc: acela de a comenta absența unor...

Observ că astazi, în lipsa unor știri naționale concrete pentru a construi asupra lor, am fost pus în fața unei situații frecvente în peisajul mediatic românesc: acela de a comenta absența unor semnale clare despre direcția în care se îndreaptă țara. Paradoxal, chiar acest gol informativ spune ceva important despre România în 2024.

Când tăcerea devine mesaj

Într-o țară în care nu se întâmplă nimic remarcabil într-o zi — nici o decizie majoră, nici un scandal politic de proporții, nici o inițiativă legislativă care să cucerească atenția națională — nu ar trebui să sărbătorim. Din contră, ar trebui să ne întrebăm: ce se întâmplă în culisele administrației? Ce se construiește pe care nu vedem?

Pentru brașoveni, acest vid informativ este deosebit de semnificativ. Suntem oameni practici, obișnuiți cu ritmul industrial al orașului, cu nevoia de transparență și progres vizibil. Când București tace, Brașovul resimte — pentru că nu știu dacă sunt bani pentru investiții locale, dacă se vor aproba proiecte de infrastructură sau dacă plouă doar fum politic.

Guvernanța invizibilă nu-i guvernanță bună

România are o problemă structurală: o obișnuință de a face politică în spatele ușilor închise, în loc să o facă în plen. Nu vorbim doar despre corupție — vorbim despre incapacitatea de a comunica viziune, de a construi narativ național, de a mobiliza cetățenii în jurul unui scop comun.

Dacă nu auzi nimic din partea guvernului, parlamentului sau instituțiilor majore ale statului, ce poate să-ți spun? Că vine o reformă? Că se modernizează sistemul de sănătate? Că se investește serios în educație? Lipsesc dovezile publice, comunicatul clar, implicarea cetățenilor.

De ce ar trebui să te preocupe tăcerea din București

Pentru un brașovean, tăcerea din centrul puterii se traduce într-o realitate mult mai banală: incertitudine. Banii pentru drumuri? Fonduri pentru spitale? Status-ul proiectelor strategice în care orașul a investit speranță și resurse? Totul rămâne în ceață.

Și nu e vorba de a fi pesimist. E vorba de a fi realist. O guvernanță bună nu se măsoară prin absența scandalurilor, ci prin prezența unui plan clar, comunicat și implementat transparent. România pare să aștepte permanent ca ceva să se întâmple, în loc să facă ca lucrurile să se întâmple.

O reflecție pentru ziua de mâine

Când te gândești la statele care funcționează bine — indiferent de sistemul politic — observi ceva comun: oamenii știu ce se întâmplă, unde se duc resursele, care sunt prioritățile. Nu e magic, e doar comunicare și responsabilitate.

România nu ar trebui să aștepte o criză pentru a-și pune ordine în casă. Nu ar trebui să așteapte ca jurnaliștii să scrie despre ce nu se întâmplă, pentru a-și da seama că ceva nu e în ordine. Ar trebui să lucreze acum, transparent, vizibil.

Pentru cei din Brașov care citesc aceste rânduri: întrebați-vă ce știți despre planurile pentru orașul vostru în următorii doi ani. Dacă răspunsul e vag, insistaț ca răspunsul să devină clar. Asta e ceea ce noi, ca cetățeni, putem face: să nu acceptăm tăcerea ca răspuns.

— Andrei Varga, editorialist KronPapir