Avalanșa nu îți cere許可 — nici măcar dacă ești profesionist.

Pe scurt

  • Dan Colniceanu, locotenent-colonel ISU Brașov, mort în avalanșă Bucegi
  • Avea 35 de ani și era ofițer experimentat în operații de salvare montană
  • Tragedia a avut loc în zona Văii Coștilei, pe Munții Bucegi

Avalanșa nu îți cere許可 — nici măcar dacă ești profesionist. Nici dacă ai 35 de ani și ai petrecut jumătate din viață salvând alții pe acești munți. Dan Colniceanu, locotenent-colonel al ISU Brașov, a aflat asta în urmă cu câteva zile, în cea mai grea lecție pe care munții o pot da. A murit în Bucegi, pe Văi Coștilei, surprins de o avalanșă când era pe teren.

Pentru cei din Brașov care cunosc cât de greu e job-ul unui salvator, știu exact ce înseamnă asta. Nu e nicio surpriză că era ofițer ISU — doar, îți frânge ceva în piept să-ți dai seama că și cei mai experimentați sunt vulnerabili atunci când munții hotărăsc că-i gata cu scenariile.

Cine era Dan Colniceanu

Nu e vorba de un tip random care s-a înghesuit pe Bucegi într-o vreme neprinosă. Colniceanu era locotenent-colonel, ceea ce înseamnă ani și ani de stagiu în Serviciul de Urgență. În Brașov, ISU-ul nu-i casă de găzduire — e o rețea de oameni care-și cunosc limitele și le respectă.

La 35 de ani, avea în spate o carieră consistentă. Tipul de om care știu local că merge pe munte și revine — pentru că asta e treaba lui. Dacă ai fost vreodată prins în situație de urgență în munții din jurul Brașovului, e probabil că sunt șanse mari să fi fost salvat de cineva dintr-o echipă pe care o comanda tip de-asta.

Dar avalanșa nu citește CV-uri. Nu-i pasă de grad, de experiență, de cât de bun ești la coordonare și decizie rapid. Într-o secundă, montele devine neutru — doar masă și forță gravitațională.

De ce moare oamenii în munți chiar și acum

Stai că vine și partea grea: moartea lui Colniceanu pe Văi Coștilei nu-i caz izolat. E semnul că pe aceste munți, chiar și februarie, chiar și cu echipament profesional, chiar și cu experiență de zeci de misiuni — totul se poate termina rău.

Bucegii nu-s munte de joacă. Văile de acolo sunt imprevizibile. Și când plouă-n plouă și se-ntinde zăpadă nouă peste zăpadă veche, condiții se pot schimba în ore. Orice salvamontan o știe. Dar a știi și a fi în siguranță-s două lucruri diferite.

Comunitatea salvatorilor din România e mică. Toți se cunosc undeva, la vreo cursă, la vreo misiune. Când cade cineva, toți simt. Și când cade cineva cu grad, cu experiență, cu responsabilitate — e mai greu să digeri.

Ce spune asta despre munții noștri

Pentru cine locuiește în Brașov și trece des pe lângă Bucegi, asta-i memento îngrozitor: muntele e frumos, dar e și periculos. Nu doar pentru aventurieri sau pentru turești nepregatiti — e periculos și pentru profesioniști.

Colniceanu murise ca să salveze pe alții, ca și când aceasta ar fi trebuit să fie suficient de protecție. Nu-i. Munții vor mereu sacrifice.

De ce contează pentru Brașov

Brașov-ul e oraș de munte. Vecinătatea cu Bucegii, Piatra Mare, Postavaru — nu-i scenă de fundal turistic, e habitat. Și ISU Brașov e echipa care răspunde de urgențele din acești munți. Când se-ntâmplă ceva pe Bucegi, ISU-ul merge. Când cineva se-ntinde cale-ntr-o vreme rea, ISU-ul o achită.

Dan Colniceanu era parte din lanțul ăla. Part din sistemul care-ți permite ție, localnicului, să mergi cu relativă ușurință pe munte și să știi că dacă se-ntâmplă ceva, sunt oameni pregătiți care vin. Pierderea unei asemenea figuri pe teren — ofițer experimentat — e pierdere infrastructurală reală pentru regiunea asta. Nu-i just sentimental, e practic.

Plus, pentru comunitatea salvatorilor din Brașov, asta-i durere colectivă. Tipo-asta a fost mentor, coleg, prietin pentru mulți. Și stii cum-i: in Brașov-ul mic, toată lumea e legată de cineva legat de cineva altcineva. Undele de la asta o să se simtă o vreme.

Întrebări și răspunsuri

De ce avalanșa l-a luat chiar pe el, care era expert?
Pentru că avalanșa nu-i fenomen care-și anunță sosirea. E rapid, masiv, și în zone montane destul de înalte, nici echipamentul profesional nu-i 100% garantie. Chiar și experții sunt vulnerabili când munții decid să se mute.

Ce-ar putea preveni asemenea tragedii?
În principiu, mai puțini oameni pe munte în condiții extreme și mai mulți bani pentru echipament și pregătire. România nu prea investește în servicii de salvare montană — ISU-ul face treabă cu ce are. Și asta-i problema.

Cum pot oamenii din Brașov să-și arate respect pentru acești salvatori?
Fiind responsabili pe munte și nu irosind resurse salvatorilor cu misiuni inutile. Și sprijinind, când se poate, fondurile pentru dotare și pregătire ISU. Sunt oameni care-și risc viața zilnic — cel puțin ideea de a-i echipa decent nu-i nerazumată.