Câștigăm titlul de campion european la producția de gaze naturale.
Pe scurt
- România va fi cel mai mare producător de gaze din UE
- Vine obligația captării și stocării geologice a CO₂
- Ionuț-Sorin Banciu avertizează asupra responsabilităților majore
Câștigăm titlul de campion european la producția de gaze naturale. Sună bine, nu?ار fi, dacă nu ar veni la pachet cu un bagaj serios: trebuie să stocăm și dioxidul de carbon rezultat. Ionuț-Sorin Banciu, vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, Petrol, Subteran și Gaze (ANRMPSG), trage un semnal de alarmă pe care puțini îl mai aud în euforia cifrelor de producție.
Pe măsură ce extracțiile din Marea Neagră și din alte zăcăminte vor escalada producția, România nu mai poate ignora partea cu captarea și stocarea geologică a CO₂ — proces cunoscut în jargon ca CCS (Carbon Capture and Storage). E o tehnologie complexă, costisitoare, dar absolut necesară dacă vrem să respectăm angajamentele climatice europene. Altfel spus, dacă scoatem gaze din pământ, trebuie să punem ceva înapoi. Și nu orice, ci exact ce trebuie, unde trebuie.
De la campion la responsabil în câțiva ani
Tranziția e rapidă. În 2026, România intră în topul producătorilor de hidrocarburi din UE. Zăcămintele offshore din Neptun Deep și exploatările onshore pun țara pe hartă ca furnizor energetic serios. Dar Bruxelles-ul nu te lasă să extragi fără să te gândești la amprentă. Regulamentele europene devin din ce în ce mai stricte: cine produce mult, trebuie să capteze mult.
Banciu, care cunoaște dincolo de rapoarte situația din teren, subliniază că infrastructura actuală de stocare subterană e insuficientă. Avem câteva structuri geologice potrivite — zăcăminte epuizate de gaze sau de petrol, acvifere saline adânci — dar lipsesc investițiile masive necesare pentru a le transforma în depozite sigure de CO₂. E o cursă contra cronometru. Producția va crește, obligațiile la fel, iar noi suntem la etapa studiilor de fezabilitate.
Costurile pe care nimeni nu le vrea
CCS-ul nu e ieftin. Captarea dioxidului de carbon direct de la sursă, comprimarea lui, transportul prin conducte speciale și injectarea în formațiuni geologice de la mii de metri adâncime necesită tehnologie de vârf și investiții care se măsoară în sute de milioane de euro. Cine plătește? Teoretic, companiile producătoare. Practic, costurile se reflectă în prețuri, iar consumatorul final — adică noi — simte diferența.
Mai e și aspectul legislativ. România trebuie să adopte cadrul juridic complet pentru autorizarea, monitorizarea și controlul siturilor de stocare. ANRMPSG va avea un rol central, dar fără reglementări clare și fără personal specializat, totul rămâne pe hârtie. Banciu nu ascunde îngrijorarea: suntem lider la producție, dar nu la pregătire.
De ce contează pentru România
Deși multe dintre proiectele mari de extracție se desfășoară în Marea Neagră sau în sudul țării, implicațiile sunt naționale. Brașovul și județul nostru nu au câmpuri petroliere majore, dar suntem parte din economia energetică românească. Prețurile la gaze, facturile de iarnă, stabilitatea rețelei — toate depind de cât de bine gestionăm această tranziție.
Dacă România eșuează la capitolul stocare CO₂, riscă amenzi europene consistente. Iar acele amenzi se traduc, invariabil, în costuri pentru buget și, implicit, pentru contribuabili. Pe de altă parte, dacă reușim să implementăm CCS-ul eficient, devenim nu doar producători, ci și un model de gestiune responsabilă. Ar fi o premieră, mă rog, măcar în domeniul acesta.
Totodată, dezvoltarea acestei infrastructuri ar putea crea locuri de muncă specializate, atrage investiții în cercetare geologică și tehnologie, iar companiile din domeniu ar putea colabora cu universități și institute de profil. E o oportunitate, dacă nu o lăsăm să treacă pe lângă noi.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă exact captarea și stocarea CO₂?
Este procesul prin care dioxidul de carbon eliberat de activități industriale sau de extracție este captat înainte să ajungă în atmosferă, apoi este transportat și injectat în formațiuni geologice adânci, unde rămâne izolat permanent. E o metodă esențială pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
De ce devine România responsabilă pentru stocare dacă produce mai mult gaz?
Regulamentele europene impun ca țările producătoare de hidrocarburi să compenseze o parte din emisiile generate prin activitatea de extracție și prelucrare. Cu cât produci mai mult, cu atât crește și obligația de a stoca CO₂. E principiul „poluatorul plătește